Suferinta

Si ochii mei in lacrimi inoata in tacere,
Si prizmuiesc adesea pe cei ce nu mai sant;
Zadarnica dorinta cand sufletul nu piere!
Nu o sa-mi tulburi oare si pacea din mor mant?
N-o sa se-ntoarca umbra-mi, cumplita, fioroasa,
Pe pasurile tale oriunde locuiesti?
E lume, e vecie atata de frumoasa,
Incat sa uit pamantul ce tu impodobesti?
Sa mor dar la picioare-ti; sa mor dar de placere
In ceasul cel din urma s-auz ca m-ai iubit,
Sa strang draga ta mana, sa simt a ta durere
Varsandu-se asupra-mi ca balsam fericit.
Si sufletu-mi atuncea pe buzele-ti sa zboare,
Sa ia un lung, un dulce, un vesnic sar utat;
Din bratele-ti, din sanu-ti sa treaca el in soare
Sa duca la vecie placerea ce-a gustat.