Dedicata viitorilor deputati ai Romaniei
I
Pe antice monumente am vazut ades sculptate
Acvila ce poarta crucea, zimbr ul tarii-nvecinate,
Sub o mana, o coroana, intrunite figurand;
Si in vechea capitala, o mareata manastire ,
Dupa lupte sangeroase monument de infratire,
De-al Moldovei domn cladita, sta trecutul atestand.
II
Ce spun aste suvenire? ele-arata ca-altadata,
Inainte-acelor lupte, in vechimea departata,
Fii ai Romei cei eterne, acesti popoli au fost frati;
C-ale lor restristi cumplite au izvor in despartire,
Ca la raul ce-i apasa nu pot s-afle lecuire,
Decat numai in unirea catre care sunt chemati.
III
Caci de urile interne mult a profitat strainul;
Caci in suflete si-n inimi el a infiltrat veninul,
Ce corumpe, ce ineaca tot instinctul generos;
Caci slabiti prin moliciune, umiliti prin apasare,
In furtune si in intrigi balotati fara-ncetare,
Am uitat noi vechea cale si trecutul glorios.
IV
Astazi nu ni se cer lupte, sacrificiuri de sange,
Virtuti mari de altadata; astazi tinta vom ajunge
Prin credinta in unire, prin unire in dorinti.
Mari puteri acum iau parte la destinul ce ne-asteapta,
Orizontul se-nsenina, calea noastra este dreapta,
Si asupra-ne se-ntinde mana bunei provedinti.
V
Romani! Dulce e unirea! Ascultati glasu-i rasuna
De la fiii Romaniei cere patria comuna
Steaua merge inainte-i, simbol sacru pe pamant;
Cum in Vitleem odata stea din cer mantuitoare,
Conducea pe-ncoronatii cavaleri, din departare,
De le marginile lumii, catre leaganul cel sfant.
VI
Cand citim in vechea carte a istoriei strabune
Virtuti mari, ilustre fapte ale natiei romane,
Care inima sta rece? care suflet nemiscat?
Cine n-are dor sa vada tara sa in fericire,
Cu legi bune, cu legi drepte, in tarie si-n unire,
Cultivand artele pacii pe al sau pamant bogat?
VII
In tacutele morminte Bogdan, Mircea se-ntalnira,
Si-ntr-o lunga-mbratisare pe romani ii infratira;
Imprejuru-le stau dese umbre de mareti eroi
Ele astazi zbor in aer, inimile-nflacareaza
Deputati! asuprta voastra ei privirea-si atinteaza;
Fala sau rusinea tarii se asteapta de la voi.
VIII
Fii vostri vor ascunde a lor frunte in tarana,
Daca voi acum veti pierde marea cauza romana,
Prin meschine interese ce-n mici inimi locuiesc;
Timpul trece, omul piere, dar a patriei iubire
E averea cea mai rara, cea mai scumpa mostenire,
Ce de la parinti de merit nobili fii o priimesc.
|
