La un zugrav foarte vestit mergand din intamplare, Portretul meu ii comandai; intai insa-ntrebare Artistului ii adresai, de poate sa mi-l faca
Asa cum oricui l-o vedea portretul meu sa placa; Caci am un mare interes, voi ca-n strainatate,
S-anume-n Franta mai ales, la ochi sa pot eu bate, Fiind acum de maritat o fata foarte rara,
S-ai ei epitropi cautand barbat in asta tara.
"Prea lesne, imi raspunse el, nu e intaiasi data Cand pe urati facand frumosi luai o buna plata:
Esti negru, te voi face alb; esti slab, te ingras bine, Numai vezi de portret departe a te tine."
Vorbind asa, ma zugravi, si daca al meu nume
Jos la portret n-ar figura, nici un crestin pe lume
N-ar putea crede ca sunt eu, atat sunt de schimbate
Trasaturile-mi, ochi, gura, nas, si infrumusetate.
Ai nostri rad cati ma cunosc, dar prea putin imi pasa,
De voi putea sa dobandesc pe nobila mireasa,
Si daca vreun venetic, iesit din tari straine,
Sau vreun roman mai indraznet n-o izbuti mai bine.
Redactori care laudati
Pe unii dintre candidati 1,
Ce prostilor le dati virtuti,
Si elocventa celor muti,
Ce pe rai faceti virtuosi
Si patrioti pe ticalosi,
Crez ca nu rau va potriviti cu omul ce m-a zugravit,
Sau cu vestitul Carcalechi2, redactor care a trait,
Al carui jurnal fabulos
Era destul de mincinos,
Dar care cel putin spunea
Acelor care nu-l credea
Ca adevaru-adevarat
Este prea lesne de aflat;
Ca n-au decat sa ia pe dos
1 E vorba de candidatii pentru Divanul ad-hoc (1857).
2 In trei silabe; Zaharia Carcalechi (m. 1856) fusese directorul "gazetei semiofitiale"
Vestitorul romanesc.
Cate a scris el de prisos,
S-atunci pot fi incredintati
Ca n-au sa fie inselati.
|