Pe plaji pustii, prin cetati
invadate de blande reptile
langa uriasele sarcofage de calcar
ingropate in iertatorul nisip ingenunche Poetul
ascultandu-si tacut respiratia. Umbla in jur
nedeslusite zvonuri celeste,
trecute furtuni il inunda acolo pe albul
auguralelor lespezi. El se roaga incet
nume fara sir murmurand
catre steaua hipnotica. Soaptele lui
se astern peste ziduri -
binecuvantat, verde muschi. Totul
va dormi invelit in mantia
rugilor sale, instabilele valuri
vor revarsa catre el umbre eterne. Pasarea
prinsa de lava ii arunca-n retina
urmele zborului. Auguralia.
|