Pe gurile Imunilor tasneste ZIua si aerul devine iar laptos,
o frate, de parca dealurile s-ar fi pravalii
peste plapindul riu care le sprijinea
Intrind cu fruntile lor negre in cetate.
Spre locul unde marea se curbeaza
privind atent poate vei observa trirema
trasa in galop de caii aceia minusculi,
in dira carora sub ape ai descifrat o vreme soarta ta.
Pe strada ce se-afunda lin in ape
e-atita de pustiu incit
reptilele s-au adunat si-au inceput sa sape
in plina zi sub valuri un tunel
prin care condamnatul vrea sa scape.
|