in dupa-amiezile-acelea
cu paturi vierzui
intunecate la ferestre
langa presimtitul parc racoros
despartit de o strada pustie
incinsa de soare
erai atat de frumoasa
incat mi se facea somn
si deveneam materia greoaie si cetoasa
absorbindu-te laolalta cu teama
de a nu-ti mai putea da viata
niciodata la fel
Pune poezia Erai atat de frumoasa pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.