poezia incepe sa scrie
cu mine insumi
lauda fortei si
neputintei ei laolalta
dintr-un adinc obscur
ochii imi explodeaza in gerul cosmic
vocala inimii bate
intre alte doua vocale
genunchii
sau poate si mai departe
unde visul isi creste
tara nelocuita
se poate spune atit de putin
cu trupul acesta al meu
despre cum se merge
despre cum se cade
despre cum se clatina capul
de la stinga la dreapta
de la dreapta la stinga
pe doua ciolane incrucisate
cum poezia sta si scrie
intre aprinsii
dreptii ingeri luminari
cum ma azvirle ea-ntre rotile miscarii
si maiestuoase goluri neputind atinge
viata mi-o-ncetineaza
pe tot mai nebune
mai strimte-ntimplari
nu se mai poate muta in mine nimeni
poate doar pentru o clipa unii
cei mai daruiti pentru-o ora
trec astfel fara cuvinte
numai cuvint
zugravit pe o gura
spusa de mult
Pune poezia Spatiile somnului pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.