La marele Ceas din Cer
Ma uit,
Miscandu-se ca undele.
La marele Ceas
La care nicicand n-am ajuns.
Cineva,
Din cuibul fiecarui minut,
Zburataceste secundele
Nevazut, nepatruns.
Par sa dispar, fiind
De intregul timp strapuns -
Si inca nu,
Nu te-am iubit indeajuns.
O, tu,
Gratios, rourat trandafir Ajuns in al lumii pustiu! Bucuria mea, Inel cu ochi albastriu!
Am vazut, am intalnit
Lumina dragostei.
Adevarat este:
In jurul capului, orice om
O aureola poarta -
Ca sfintii, ca invierea!
Si, poate, si orice floare si pom
Si, cu siguranta,
Albina cu mierea.
Adevarat, adevarat -
Atunci cand
Barbatul cu femeia se iubesc,
Aureolele lor
In una singura se unesc.
Gazduiti de ea: de clipa iubirii Aruncati in bratele ei pe pamant, Biruim mizeria vietii - noi Icoanele pamantesti ale Cerului.
inca iubim,
inca nu ma indur.
inca nu te induri
Clipa iubirii s-o parasim
In care ne innoram
Ca in mijlocul unei paduri.
Avem zece copii care sant
Degetele tale alergand
Pe spatele meu. Zbor, zbori!
Si inca zece copii
Prin aer zburand
Ca niste privighetori!
Gandul spre dansii ma poarta, Avem zece copii, Bucuros ii sarut. Sarut Izvorul cel auriu. Al dragostei!
|