Lui Titus Vajeu
Frate,
am vazut tari bogate
in care-as fi ramas
la fel de sarac.
Frate,
e plina lumea de punti
pe care trebuie sa le treci
infratindu-te cu dracul.
Frate,
eu pot muri oricand,
dar nu si oriunde.
Eu nu pot muri
decat cu chipul rasfrant
„in acest geniu al ierbii
care e roua“.
* * *
Lui Dan Verona
u-m-au frateste
Bratele crucii
Pe care o duc.
Cu trupul ei cald
M-am invelit.
* * *
Ludmilei
si lui Anatol Vidrascu
Acestia suntem noi:
Buni cat se cuvine
In mijlocul raului.
Rai niciodata.
Se mira noaptea
Ca a clocit sub ea
Intuneric,
Dar au iesit
Pui de lumina.
|