Dulce e cina pregatita, cu mainile ei bune,
De o nobila basarabeanca, in a carei zilnica grija
Se afla poetul divin al poporului nostru,
Nu sunt multe bucate pe masa, banii poetului national
Sunt putini (chiar m-am gandit sa inventam un premiu
Cuprinzator, sa contribuie la el toti cei care au,
Ca sa-i dam lui Grigore), dar poetul pune tot ce are, La indemana vizitatorilor sai.
Si Raisa Vieru pregateste bucatele ca la sarbatoare
Si spune o mie de lucruri despre viata
Si suferinta barbatului ei,
Despre grijile lui pentru cei doi copii ai lor.
in vremea asta, Grigore cocoseste calca prin camera,
In mana lui obosita tinand sticla de palinca
Pe care i-am adus-o din
Ardeal.
Caci mult ii spune palinca poetului nostru.
Mult mai mult decat orice whisky, orice coniac,
Orice vodca i s-ar oferi. Si nu are liniste Grigore
Pana cand, afland cine a intrebat de noi,
Pana la ora aceasta, nu face loc la masa
Si lui Nicolae Dabija, extraordinarul poet si luptator.
Pe care Nicolae Penes Curcanul il si vazuse
in aceasta dimineata, la TV, cum, neiertator,
Se adresa Parlamentului, iar acum are surpriza
Sa-I vada la masa langa el si-l invita Grigore
Si pe Mihai Cimpoi, carturarul profund
Si criticul inspirat al unei generatii, care a reacreditat
Limba romana in literatura nationala de la Chisinau.
O, Doamne, cat n-as fi dat. acum cativa ani, Chiar acum 3-4 ani, cat n-as fi dat, sa mi se ofere Pentru o zi norocul de-a ma afla fata in fata Cu fratii si prietenii mei, o zi tihnita in casa lui Grigore Vieru, in Basarabia.
Si vorbim despre toate, despre nepasarea,
Despre jignitorul complex de superioritate
Cu care oficialii scriitorilor de la Bucuresti,
l-au tratat din nou pe scriitorii basarabeni.
Si, totusi, si la aceasta masa, eu pledez pentru adevar
Si pentru poetii romani de pretutindeni,
Chiar daca mitocaniile unora dintre ei
Depasesc in intensitate si numar
Toate recordurile in materie.
Dar, vorba lui Nicolae Velea
(Dumnezeu sa-l ierte): Valul duiosiei!
|