Pe campul cu
pomi ciudati de tabac
tacuta inaintezi.
Limbi verzi ca de serpi uriasi
fiinta ta inconjoara.
Dar tu inaintezi.
Nu mai vine, mama,
nimeni din urma,
afara de painea ta
invelita-n stergar
si cerul, din spate,
eliberat
de frunzele mari.
Doamne,
cat cer
deasupra unei singure
paini!
* * *
Un fulger in noapte
A luminat chipul mamei
Si fata painii,
Aflata pe masa.
Se rugau parca-amandoua.
Dormeam cu totii adanc
Cu fata in jos.
Treze erau numai ele,
Cu ochii la ploaia cu piatra.
|