Lui Alexei Marinat
Venea de la balta prostul
Intr-o mana cu steagul,
Cu ciorpacul in cealalta.
Uneori ii lucid, se gandeste la cer.
L-a miruit popa
De-a dreptul pe steaua din frunte.
Dar este gata sa moara
Pentru balta.
Doamne, ce nerozie sa mori
Pentru lucruri care
De mult au murit.
* * *
Lui Tudor Nedelcea
Sarac sunt. Dar ce
Sa mai zica, iarna intreaga,
Bietul salcam
Fara macar o frunza pe el,
Maine poate va fi sacrificat focului.
Se-aud, salcamule drag,
In vifornita alba sunand
Clopoteii prelungi ai pastailor tale.
Aho! Aho! Nu!
Nu sunt singur. Imbratisez
Faptura ta imbracata in gheata,
Incalzindu-ma de spinarea ta.
Esti ca si crucea pe care
Hristos a fost rastignit,
La fel de plin de nadejdi
Ca Hristos. Aho, aho!
|