Tanc odihnind intr-o holda zdrobita, langa tanc Odihnind intr-o livada ranita. Si soldatii pe tancuri, Ascultandu-ne si, in teava armei unuia dintre ei, Frunze si flori, ca in cantecul "Treceti batalioane romane Carpatii", Dar n-avem voie sa vorbim despre Romania aici, Ar putea fi un motiv de suparare, pentru acei Soldati romani, care mai cred ca din pricina Unirii cu Romania se intampla toate cele Ce se intampla pe frontul de Est,
Suntem romani, dar pastram discretia istorica. Nu din lasitate, nu din conformism, ci din respect Fata de acesti oameni, care sunt mai romani Decat toti cei ce proclama uniri teoretice, Dar nu sunt in stare sa ajunga nici pana la podul
De la Vadul lui Voda. Sa fie de condamnat Acei romani care-si dau viata pe front, Numai pentru ca, uneori, nu le place Sa fie numiti romani?
Si sa fie de preferat cei care se lauda
Cu apartenenta lor si cu unirea,
Dar nu-i intereseaza
Viata concreta a celor care apara granitele
Si esenta neamului? Cantam impreuna
Cu transnistrenii, rugandu-ne pentru parinti.
Si sunt fericit sa-i vad cum canta. in al doilea
Si in al treilea popas, pe care-l facem. in drum
Catre linia-ntai. Caci exista o linie-ntai.
Nu-i vorba, se moare la fel de tragic si pe linia A doua si pe linia a treia, un fel de democratie A asasinatelor permite si celor din urma linii Liber acces la moartea de pe linia-ntai.
Dar exista si o linie-ntai. In drum catre ea, Ne-ntalnim cu tineri si varstnici, veniti cu camioanele Sa ne vada si sa ne-auda, macar un sfert de ora, Si chemati de urgenta inapoi la posturile lor. Caci aici e razboi, nu e spectacol. Si totul Trebuie sa se supuna prioritatilor razboiului.
Chiar si tinuta prea libera, prea europeana,
Prea feminina a Doinei Aldea Teodorovici ar fi trebuit,
Dupa opinia mea, sa intre in acest ordin de front,
Dar femeilor frumoase li se permite cate o derogare.
Soldatii o privesc fara suparare. Ba chiar
Cu multa simpatie. Ea isi gaseste fosti elevi,
Fosti studenti printre comandanti, in vreme
Ce cativa dintre cei mai luminati si mai blanzi
Luptatori canta la concurenta cu noi.
Canta din proprie initiativa:,,S-aratam prin fapta noastra
Hoardelor din Rasarit ca prin neamul lui in lume
Stefan Voda n-a murit!". Stefan cel Mare, in incendiul
Zilei de mai in Transnistria. Voievoade, ia cornul
Si suna. armata poporului tau se intremeaza incet,
Iar tinerii care tin, cu o tragica mandrie.
Armele pe piept, le imbratiseaza, spunandu-ne ca,
In sfarsit, Romania si-a adus aminte de ei
Si nu i-a mai lasat dezarmati in fata agresorului,
Cate 15 moldoveni la o singura arma. Si cine are
Dreptul sa judece pe fratele care-i da fratelui
O cana cu apa si-o arma, ca sa se apere?
|