La zidirea Soarelui, se stie,
Cerul a muncit o vesnicie.
Noi, muncind intocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu,
Domnul cel de pasare maiastra,
Domnul cel de nemurirea noastra
Eminescu.
Suntem in cuvant si-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu sa ne judece!
Mi-l furara, Doamne, adineauri
Pe inaltul domn cu tot cu lauri.
Ma uscam de dor, in piept cu plansul,
Nu stiam ca dor mi-era de dansul,
Nu stiam ca doina mi-o furara
Cu stravechea si frumoasa Tara
Eminescu.
Acum am si eu pe lume parte:
Pot imbratisa maiastra-ti carte,
Stiu ca frate-mi esti si-mi esti parinte,
Acum nimeni nu mai poate minte.
Bine ai venit in casa noastra,
Neamule, tu floarea mea albastra
Eminescu.
Suntem in cuvant si-n toate
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu sa ne judece!
|