Sa cante pot (credeam) chiar serpii.
I-am pus ca grave strune harpei
Alaturea de coarda poamei
Si sfantul fir de par al mamei.
Cu harpa stam sub mere coapte.
Ei bland cantau. Ci-n neagra noapte,
Trecand prin codru, singuratec,
Au prins a suiera salbatec,
Sareau sa-mi muste mana, fata,
Sa-i suga cantecului viata.
Sunai al mamei par sub cetini,
Venira-n fuga-atunci prieteni.
Cand ma trezisem ca din vise,
Vazui c-o struna-ncaruntise.
|