Sa cante pot, credeam, chiar serpii. I-am pus ca grave strune harpei Alaturea de coarda poamei Si sfantul fir de par al mamei. Cu harpa stam sub mere coapte. Ei bland cantau. Ci-n neagra noapte, Trecand prin codru, singuratic, Au prins a suiera salbatic, Sareau sa-mi muste mana, fata, Sa-i suga cantecului viata. Sunai al mamei par sub cetini, Venira-n fuga-atunci prieteni. Cand ma trezisem ca din vise, Vazui c-o struna-ncaruntise.
|