Mirosul munitiei, folosita cu putina vreme inainte de a ajunge noi aici, ne intra in nari Si-n piele, si-n plete, copiii care se vor naste, Dupa o asemenea intoarcere de pe front, Vor avea ceva din mirosul munitiei trase.
Aici se moare sau se supravietuieste. Valoarea unei cani cu apa, in miezul zilei fierbinti. E la fel de mare ca a oricarei arme ultramoderne. Apa la cisterna. Case batute cu tunul, undeva, In unghiul ascutit intre Cocieri si Dorotcaia,
Mergem incet catre linia-ntai, ne imbarcam
De-a valma intr-un autobuz cu militari,
Masinile mici ne urmeaza.
Tevile pustilor catorva din autobuz sunt indreptate
Spre ceafa mea, spre barbia mea, spre tampla mea.
Alta data, in oricare alta circumstanta,
M-ar speria si m-ar pune in garda, Normal ar fi
Si acum sa ma tem, dar nu ma tem,
Am si fost avertizat, vedeti, drumul spre front
E interesant, dar oricand poate veni un glonte
De la inamic si, mai ales, oricand poate veni un glonte
De la ai nostri, dar in inghesuiala autobuzului militar
Al Moldovei, chiar daca toate armele acestea
Ar fi indreptate catre mine si toti ar apasa, simultan,
Pe tragaci, eu as privi linistit intamplarea,
Cum linistit sunt acum, cand una din tevi
Ma si atinge si mi-e bine.
Curios efect tranchilizant, al unei arme de razboi,
Da. aici e sufletul meu, inca n-a murit Romania,
Nu va inghesuiti la pomana ei,
Amanam parastasul cu o mie de ani
Si-I proclamam nastere, si-l proclamam mantuire.
Dumnezeul romanilor face cald in transeele Transnistrene. inchinare voua, romani din linia-ntai, Autobuzul intoarce in loc langa o casuta Distrusa de obuze si mi-e sete si beau o cana cu apa Din cisterna soldatilor si mi-e sete Si-a doua cana cu apa nu mai exista.
Exista numai sange, in noi toti. suficient sange,
Pentru ca, niciodata, cisterna vitala de la limita
Latinitatii sa nu fie goala si sa nu cumva sa nu aiba stramosii
Ce sa bea in pamant, prin tevile acestor arme,
Prin tevile acestor ierburi.
|