Mai bine ma cunoaste
Cea care ura-mi poarta.
Ea stie cand si unde
M-am indreptat din poarta;
Prin care munti voi trece
Si peste care ape,
Ce tin ascuns sub frunte,
Ce tainui sub pleoape.
Nici tu care ma-nlantui
Cu bratele, iubito,
Cazand cu dor la pieptu-mi
Ca lacrima, topita;
Nici moartea, ca e moarte,
Si canta-adanc in mine,
Nici ea chiar nu ma stie
Asa de-ntreg si bine.
|