Morile

Ni s-a rapit raul.
Si graul, si graul.
Nu mai avem
Mori de vant
Ni s-a luat aerul,
Ni s-a rapit vantul.
Si cantul, si cantul.
Libertate ofticoasa. Pace
Umilita. Vreme care
Intre butucii minciunii
Ne strange.
A ramas doar moara
De sange, de sange.
Toate sunt, fratioare,
Impotriva-mi, impotriva-ti!
Auzi? Departe,
In zari straine,
Huruie mori diavolesti
De crivat, de crivat.
Ci, iata, din truda,
Din aburii sangelui
Pe care il pierdem,
Obladuitor,
Misterul rasare-n
O noua miscare, noua miscare.
Zadarnic ne impartiti
Dinainte coliva.

Caci tot ce impotriva ne sta
De tainele noastre
Pieri-va, pieri-va!
* * *
Lui Romul Munteanu
Nu s-a schimbat nimic
Aproape oriunde, oricand
Unul din picioarele mesei
Este piciorul lui Iuda.
Dar stiu ca
Inima ta de copil,
Cuvantul ce-l spui
E fata curata de masa,
E painea frateasca.
* * *
Lui Mihail Munteanu
Asa este, frate:
Raul cel mic
Cand se varsa
In cel mare,
Isi pierde numele.
La Pererita si Criva se vede
Cate-un pastor mai batran
Strigand desperat
Prutului nostru:
„Unde alergi, omule?!“

Ciobani tinerei
Se uita in fluier
Ca in traista cea goala.
Ceata pe vale,
Ceata in creieri.
Iar noi mai cantam.
* * *
Lui Dumitru Olarescu
Nu mai am loc
Pe-al meu pamant
De ochii strainului,
De cate vad ei in jur
Si apuca!
O tin in brate pe mama,
Ca pe o iubita;
Ca nu mai are loc
Nici ea pe pamant.
Doamne, cat adevar
Cat adevar in vorba
Romanului nostru:
Urma strainului
S-o arzi
Cu sapte care de lemne!