Din oameni de piatra
Era format zidul aceia.
Se afla printre ei unul
Considerat nebun.
"Veni-va potopul! Venj-va
Potopul! - striga uneori - si noi
Primii ne vom duce la tund!"
Nimeni strigatul nu-i auzea.
Pana cand. intr-o zi.
La picioarele zidului.
Rasarise un palc de flori
Neobisnuit de frumoase -
Erau versurile pentru copii
Ale Otiliei Cazimir.
Furisai printre ele
Nebunul disparu.
Se vedea cum ninge
Dincolo
Prin gaura lasata in zid.
Albe devenisera florile
Care erau
Chiar urmele subtiri
Ale nebunului evadat.
Devenise inger.
Si abia atingea zapada.
Pune poezia Nebunul de piatra pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.