Preasfintitului Calinic
Un ochi, ca oratania,
Scormonind in pamant
Si altul, ca ciocarlia,
Zburand pururi spre Cer.
Asa de mii de ani.
Nu mai stie Atotziditorul unde
Sa ne-aseze mai bine
Plutind ca somnambulii
Pe marginea Scripturii.
Pune poezia Omul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.