Pamantiile, tu cel de glorii,
Te caut prin stravechi istorii,
Ca-n vremea noastra, de acuma,
Ce-a mai ramas din tine? Huma!
Doar huma cu de aur fire,
Ce, de atata siluire,
Degraba nici pe ea, o, Doamne,
N-o vom cunoaste-n veri si toamne
Ridica-te din suferinta
Si din cazona umilinta!
Ridica-te, Basarabie,
Trecuta prin foc si sabie,
Batuta, ca vita, pe spate,
Cu biciul legii strambate,
Cu lantul poruncitoarelor strigate!
Ridica-te! Ridica-te! Ridica-te!
Tu, preschimbata intr-o mina De sfecla si de nicotina In care sunt inmormantate Vieti de sora si de frate, Tu, preschimbata intr-o ferma
In care-o mana dura, ferma Se vara pan' la cot si-nhata Tot ce-am muncit de dimineata, Ridica-te din suferinta Si din cazona umilinta!
Ridica-te, Basarabie,
Trecuta prin foc si sabie,
Batuta, ca vita, pe spate
Cu biciul legii strambate,
Cu lantul poruncitoarelor strigate!
Ridica-te! Ridica-te! Ridica-te!
Tu, preschimbata intr-o gara In care cine vrea coboara, Prin care cine vrea se plimba Scuipand in datini si in limba. Schimbata crud de minti demente In cruce de experimente: Iti bat piroane-n maini, picioare, Te stingi si parca nu te doare. Ridica-te din suferinta Si din cazona umilinta!
Ridica-te, Basarabie,
Trecuta prin foc si sabie,
Batuta, ca vita, pe spate
Cu biciul legii strambate,
Cu lantul poruncitoarelor strigate!
Ridica-te! Ridica-te! Ridica-te!
|