Irinei Petras
si lui Petru Poanta
Pana si fata de perna
Era de aceeasi culoare:
Rosie.
Un naruitor cosmar
Imi chinuia sufletul
Si eu nu stiam,
Nu stiam dincotro vine.
Pana si giulgiul sicriului
Era de aceeasi culoare.
Duhuri rele munceau mortul
Si el nu stia,
Nu stia dincotro vin.
Pana si
Rosie era broboada maicutei, Doamne,
Sangeroasa culoare!
* * *
Vin alti musafiri.
Nu alta ploaie. Nu alte
Cantece. Nu alta
Icoana, care sa inteleaga
Rugaciunile noastre.
Numar cati brazi au ramas.
Au ramas atati
Cati au fost retezati.
Si navaleste frigul
Pe unde fusesera verzi.
Dar a ramas painea.
Ies din cuptorul fierbinte
Rumenitele paini. Stam
Gura in gura cu ele.
Spunem: „Vom face o tara
Frumoasa ca painea!“
„Veti cadea!“ ni se spune.
De unde sa cazi?!
Cine doarme pe pamant
N-are frica sa caza
Cind se intoarce
Asa se spune.
|