Podul de la Vadul lui Voda
E in multe puncte strapuns
Si, totusi, calatorim catre Cosnita.
Acolo e primul punct de intalnire.
La Cosnita au loc mereu batalii.
Numele comunei a si devenit celebru.
Ostasi de toate varstele se-aduna in jurul nostru.
Grigore le vorbeste cinstit si convingator,
Are, in tot ceea ce zice, in toate gesturile lui,
Ceva de calugar inspirat si hieratic.
Recitam si cantam pentru oamenii de-aici.
Totul decurge excelent, pana cand, inainte de plecare,
Cineva ii spune lui Grigore, pe un ton apasat:
"Sa nu vorbiti despre Unire, aici, in Transnistria,
Domnule Vieru,
Sunt unii care va vor acuza ca,
Din cauza dumneavoastra,
S-a ajuns la acest razboi,
Sa nu vorbiti despre Unire!"
Si Grigore se retrage sfios,
Ca-I doare ceea ce i-a spus tanarul soldat, mai ales
Ca, tot lui Vieru, altii ii reproseaza ca ar fi
impotriva Unirii. Si-atunci intervin si propun sa lasam
Deoparte aceasta disputa (mai ales ca alti ostasi
Nu sunt de parerea celui dintai) si sa cantam
Un cantec din sud, despre soarta omului.
Omul se duce prea repede, tocmai pentru ca nu e
De piatra si, impreuna cu toti militarii de la Cosnita,
Cantam "insa moartea nu vrea bani,
la copii si oameni mari". Si chiar despre asta
E vorba, aici, pe frontul de rasarit:
Moartea ia copii si oameni mari.
|