in dimineata de vineri. in cabinetul lui Ion Borsevici. Ne adunam de pe unde am fost, inca de cu zori. Grigore si cu mine venim de la televiziune, Unde am participat la Telematinal. dupa amanarea
De marti, si totul e foarte frumos, e foarte curat, Grigore Vieru e infinit de generos cu mine, isi asuma cu buna stiinta rolul de secondant.
Imi ridica mie mingea la plasa, imi ofera sansa
De a ma adresa tuturor romanilor, el nu pastreaza
Pentru sine nimic, imi da mie liber acces
Si timp suficient. Multumesc, Grigore, sa stii ca
Am observat totul, stiu cat s-au zbatut Doina si Ion
Pentru un program cat mai bogat al saptamanii mele
Basarabene, inteleg si lipsa de entuziasm a celor
Mai multi dintre apropiati si prieteni, cand
Le spun ca trebuie neaparat sa plecam in Transnistria.
E firesc sa se teama, ei se tem mai ales pentru tine,
Pentru viata ta, se tem si pentru mine,
Se tem si pentru ei insisi,
Nici un drum pe front nu e sigur.
La buletinul de stiri s-a anuntat
Ca masina televiziunii moldovene a fost mitraliata
Si a luat foc. Si, totusi, insist.
Sens unic spre Transnistria.
Altfel, nu se poate. Altfel, nu ma mai pot regasi,
Trebuie sa fim alaturi de ai nostri.
Carmen s-a imbolnavit de disperare ca fetita noastra.
in varsta de un an si jumatate. Ana Maria.
Ar putea ramane fara tata, eu insumi stiu ce inseamna
Povara raspunderii, baiatul meu e cu mine.
Mama fetitei mele e cu mine,
La Bucuresti n-am lasat nici o perspectiva, nimanui,
Si nici un testament.
Un obuz ar fi destul. O rafala
M-ar reduce usor la tacere.
Si, totusi, domnule Borsevici, si, totusi.
Domnule Vlad Darie, eu
Trebuie sa merg pe front.
Si Grigore e palid, se uita in ios, Ma priveste in ochi si hotaraste
Ca nu ma poate lasa singur si ca merge pe linia intai, Poetul Basarabiei se confunda, prin profesia lui, Cu tragedia de la granita poporului sau.
|