Pentru Stefan Aug. Doinas
Vatra
Lumina imi este.
(Si intunericul la fel!)
Ah, razele dalbe-ale ei
Care-ndulcesc
Chipu-mi de salcie amara
Si incalzesc piatra
Pe care se lasa mama
Trudita!
Si suflarea ei aurie de sus,
Dezmortind
Degeratele ramurii degete!
Ah, lama cutitului ei
Cu-al carei tais
Bucatesc painea pe masa,
Cioplesc dulcele doinelor lemn!
Eu nu ingradesc lumina,
Ci intunericul:
Taina mea.
Poti intra, iti ingadui,
In limpedea lumina ce-o am.
Dar nu si in
Linistea noptii,
Lin leganandu-se
Ca o trestie trista.
|