Vremuri

Iata si
Tarani cu mere, veniti
Tocmai din satul meu de la Prut.
In piata Matache din Bucuresti
Stau merele noastre
Rusinoase si umilite,
Printre banane printre acesti
Cacatei auriti
Insirati pe tarabe.
Nimeni nu vrea
Sa cumpere Basarabia
Aburi aromitori si fudui
De cafea vraja,
Cum se spune, braziliana,
Urca in slavi
Acestea oare sa fie
Hotarele Tarii?!
Adun de pe jos in palme
Pamantul. Pamantul
Scuturat de pe trupul
Cartofilor porecliti muscali.
Pamant plans pe furis.
Pamant spulberat de naprasnice vanturi.
Pamant zadarnic visator.
Vremuri cand
Nici apele Prutului
Nu mai stiu
De vor ajunge la mare.

* * *
Lui Ilie Untila
Sunt nu pe voi suparat,
Ci pe mine. Pe mainile mele
Care, proaste, s-au impreunat
Cu labele voastre. Ca javrele.
Pe ochii mei sunt suparat
Pe care in lacrimi, ca pe masline,
I-am pus la murat:
Luati, dragi oaspeti, luati si gustati
Din ochii mei, din ochii surorii,
Din ochii Patriei. Luati!