| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Ultima Romă
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul HIBERNARIS
|
|||
|
In lumina ucigasǎ a zilei ma infasor ca intr-o toga aurita si grea, cu picioarele in sandale strabat bulevardul transformat in colb al acestui oras calamitat. Merg ca un imparat biciuit si exilat si astept venirea noptii, caut densitatea ampla a intunericului, siguranta respiratiei libere, neconstrinse, tipatul fecioarelor dedate violului intr-un cimp al iluziilor, redat agriculturii urbane, zgomotul unei birje pline cu muscali beti si femei, in goana de mai bine de un secol, mirosul acela racoros, putin umed al evadarii clandestine, fara un scop precis, sau imediat confundabil. In jurul meu - urlatoarele automobile cu nenorociti, nesfirsitele vitrine ale nimicului, multimile inutile si pieritoare de oameni, colosii drepti si verticali din piatra, cu povestile lor incremenite ori nascuti cu limbile taiate. Semizeul a poposit in piata centrala, dar nimeni nu se uita la el. Sta pe un piedestal si asuda ca o curva fara ventilator, lumea crede ca e un simplu om, vreun nebun, vreun actor ramas pe drumuri, nimeni nu-i banuieste jumatatea zeiasca. Ma gindesc o clipa ca poate si el greseste, pare indecis, prostit de caldura infernala, nu-si revendica statutul umanizator in nici un chip. Dar si daca s-ar da jos de pe piedestalul ala ridicol, cu piciorele lui uriase si dezgolite, poate s-ar cutremura pamintul, poate vrind s-o ia intr-o directie ar calca, cu talpile lui mari si grele, pe vreo doi-trei; in orice caz, s-ar descurca greu, nu-l vad bine deloc. Sta semizeul si asuda pe piedestal, in piata centrala, in timp ce eu trec si stirnesc colbul cu sandalele mele prinse sus, pe picior, cu legaturi de piele, si cum il vad acum, din departare, pare din ce in ce mai mult o statuie; parca se intareste si devine din ce in ce mai nefolositor, si mai solemn. Orasul paleste, se sterge, ramine in urma. Culeg de pe jos un petic de ziar in care scrie despre pasari uriase, cu chipuri de vulturi, gasite intepenite in fotoliile de la intrarea hotelurilor, cu ochii larg deschisi, albi, lacrimosi, le vad si poza. Inainte, nimic. Focul Gheenei. Zaresc apoi, ca prin fum, paparude salbatice, rotindu-se, rotindu-se si udindu-se, cu fustele lor din frunze, inaltind bratele spre cer, intru chemarea ploii. |
|||
Pune poezia Ultima Romă pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |