Imensa, latoasa, hirsuta,
croita din blana giganticei oi,
acopera lumea de veacuri o suta
muscata de viscol, spalata de ploi.
Fantastica-i umbra, prin vreme batrana,
cu sange tivita pe gura de rai,
inchide intr-insa campia romana
sa-i afle sub ceruri statornicul strai.
De-o viata, de-o moarte o ducem pe umeri,
de-un neam ne-nveliram in parul ei sfant
si oasele noastre de stai sa le numeri
au pielea cusuta de ea prin pamant
si-n ea ne zidiram faptura de vii
si-n prag nefiintei in ea ridicaram
inaltele versului academii !
|