In uragan

Vezi toate poeziile poetului



«In uragan si vifor, spunea
Pitagora,
Iubitii mei discipoli, ecoul sa-l slaviti.» Si limpedea lui voce scanda si tremura
Sub ceru-nalt ca gandul, sub norii linistiti,
Sub frunzatura care in vant se resfira.
Smochinii verzi si toamna cu poame aramii
Mergeau cu drumu-alaturi spre-ngandurata mare;
Pe plaja din
Crotona,
Pitagora vorbi;
Iar blandul val italic spumand margaritare isi aducea prinosul de numar si-armonii.
«In uragan ecoul» discipolii murira
Trecura anii, gandul, eclipsele si vantul.

Ioniana mare supusa ca o lira
Nu ti-a uitat cuvantul,
Pitagora!
Cuvantul
Ca un plaman deodata, in pieptul meu respira.
in uragan : un clopot a inceput sa traga,

Un greu torent de pietre prin lume curge drept,
Si tauri sub cutite, pornesc cumplit sa raga,
Mestecenii si-arunca furtunile din piept:
Pe loc si oblic pare ca fuge lumea-ntreaga.
Caci uraganul vajnic cu nari suieratoare,
A prins cu mana codrii, ce-n laturi se feresc, -
Pe cand cer toti gorunii ingenuncheati iertare -Si-apasa cu genunchii ce salta si trosnesc
Si-ncearca daca coaja pamantului e tare.
«In uragan ecoul».
Ecoule din mine,
Deschideti ochii, vino, si-n suflet sa te-aduni:
Ah, uite primavarra cu ape apriline,
Albastrul cer de ziua cu tipat de lastuni,
Albastrul cer de noapte cu nebuloase pline.
«In uragan : - si vine ecoul de-altadata
Asa cum vine versul alaturi de poet.
Caci orice noapte piere sub ochiul care - iata! -
Pandeste-n rasarituri si se arata-ncet
Cu genele-i de aur si pleoapa de muscata.
In uragan : zadarnic, singuratate, gemi
Cu limba grea, cu ochii pierduti, cu mana rece.
Ce-mi spui cu vocea-ti trista si omeneasca, ce-mi
Soptesti? - cand vad cum ziua de astazi vrea s-o-inece
Cu apa ne-nceputa si vie, alte vremi.
Cat timp traiesc nu-mi pasa de chipul grosolan
Cu care viata noastra ne duce in primejdii.

Nu-mi pasa: am ecoul pitagorician;
Argintul amintirii si aurul nadejdii
Ce-mi suna clar in pieptul surzit de uragan.
Ecoul: e un suflet gasit ca prin minune;
Un gemen de aceeasi parere ca si noi:
Un hot ce-ti fura gandul dar repede ti-l spune;
O harpa prinsa-n arbori, de-un fermecat altoi;
Mormantul vorbei care vrea din cosciug sa sune;
Oglinda care face din aer o fantana:
Sfarsitul care-ti face mai nou un inceput:
O sclava ce raspunde la orisice stapana;
O clipa care trece cu fata spre trecut
Dar totusi, pentru-o clipa, se-ntoarce si te-ngana

Pe plaja din
Crotona, pe tarmul arzator,
Te-ascult, o
Pitagora, vorbind spre departari;
Simt cum iti creste in suflet, un suflet viitor, -Si-aud cum sapi lumina, prin mii de intrebari,
In universul schimnic si simplificator.
Acolo stau cu gandul sub luna nemiscata,
Acolo in amurgul de ruje si cipresi
Mirarea mea infrunta lumina instelata;
Iar apa fara tarmuri cu ochii ei turchesi
Se gudura alene, topita, descantata.
Acolo,-n zori, cu pleoape trudite de nesomn
Simt cum nemarginirea m-a dezbracat de nume,
Cum cald ma miluieste al amiezii domn;
Iar noaptea, cand lumina se duce pe-alta lume,
Simt cum ma calca timpul cu talpa lui de somn.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia In uragan pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani