| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intuneric de Mihail Saulescu Cat de \\'ntuneric este in serile de toamna Si strazile sunt triste, tacute si pustii, Iar fiecare clipa in suflet isi inseamna Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
In uragan
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Horia Furtuna
|
|||
|
|
|||
| «In uragan si vifor, spunea Pitagora, Iubitii mei discipoli, ecoul sa-l slaviti.» Si limpedea lui voce scanda si tremura Sub ceru-nalt ca gandul, sub norii linistiti, Sub frunzatura care in vant se resfira. Smochinii verzi si toamna cu poame aramii Mergeau cu drumu-alaturi spre-ngandurata mare; Pe plaja din Crotona, Pitagora vorbi; Iar blandul val italic spumand margaritare isi aducea prinosul de numar si-armonii. «In uragan ecoul» discipolii murira Trecura anii, gandul, eclipsele si vantul. Ioniana mare supusa ca o lira Nu ti-a uitat cuvantul, Pitagora! Cuvantul Ca un plaman deodata, in pieptul meu respira. in uragan : un clopot a inceput sa traga, Un greu torent de pietre prin lume curge drept, Si tauri sub cutite, pornesc cumplit sa raga, Mestecenii si-arunca furtunile din piept: Pe loc si oblic pare ca fuge lumea-ntreaga. Caci uraganul vajnic cu nari suieratoare, A prins cu mana codrii, ce-n laturi se feresc, - Pe cand cer toti gorunii ingenuncheati iertare -Si-apasa cu genunchii ce salta si trosnesc Si-ncearca daca coaja pamantului e tare. «In uragan ecoul». Ecoule din mine, Deschideti ochii, vino, si-n suflet sa te-aduni: Ah, uite primavarra cu ape apriline, Albastrul cer de ziua cu tipat de lastuni, Albastrul cer de noapte cu nebuloase pline. «In uragan : - si vine ecoul de-altadata Asa cum vine versul alaturi de poet. Caci orice noapte piere sub ochiul care - iata! - Pandeste-n rasarituri si se arata-ncet Cu genele-i de aur si pleoapa de muscata. In uragan : zadarnic, singuratate, gemi Cu limba grea, cu ochii pierduti, cu mana rece. Ce-mi spui cu vocea-ti trista si omeneasca, ce-mi Soptesti? - cand vad cum ziua de astazi vrea s-o-inece Cu apa ne-nceputa si vie, alte vremi. Cat timp traiesc nu-mi pasa de chipul grosolan Cu care viata noastra ne duce in primejdii. Nu-mi pasa: am ecoul pitagorician; Argintul amintirii si aurul nadejdii Ce-mi suna clar in pieptul surzit de uragan. Ecoul: e un suflet gasit ca prin minune; Un gemen de aceeasi parere ca si noi: Un hot ce-ti fura gandul dar repede ti-l spune; O harpa prinsa-n arbori, de-un fermecat altoi; Mormantul vorbei care vrea din cosciug sa sune; Oglinda care face din aer o fantana: Sfarsitul care-ti face mai nou un inceput: O sclava ce raspunde la orisice stapana; O clipa care trece cu fata spre trecut Dar totusi, pentru-o clipa, se-ntoarce si te-ngana Pe plaja din Crotona, pe tarmul arzator, Te-ascult, o Pitagora, vorbind spre departari; Simt cum iti creste in suflet, un suflet viitor, -Si-aud cum sapi lumina, prin mii de intrebari, In universul schimnic si simplificator. Acolo stau cu gandul sub luna nemiscata, Acolo in amurgul de ruje si cipresi Mirarea mea infrunta lumina instelata; Iar apa fara tarmuri cu ochii ei turchesi Se gudura alene, topita, descantata. Acolo,-n zori, cu pleoape trudite de nesomn Simt cum nemarginirea m-a dezbracat de nume, Cum cald ma miluieste al amiezii domn; Iar noaptea, cand lumina se duce pe-alta lume, Simt cum ma calca timpul cu talpa lui de somn. |
|||
Pune poezia In uragan pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |