Moartea e o caruta care merge-ncet, Scrisneste din lemn, trosneste din schelet, Scirtiie din roti, Vine pe rind, pentru toti.
Trece asa de ani si ani,
Prin praf si bolovani,
Si pleaca tot incet, prin noroi, pe caldarim,
Spre alt tarim.
Cind i se aud osiile, oasele, Se-nchid portile si casele ; Copiii isi coboara zmeiele, Cerul isi stinge curcubeiele, Rufele se string, Cintecele si jocurile se fring, Mamele si bunicile pling.
Azi trece iarasi caruta mortii,
Ciinele nu latra in dosul portii,
Nu se aud dulaii.
Nici cobea cucuvaiiť
Pe strada tacuta
Cresc spaime, ingheturi si cucuta,
Floarea-soarelui se-apleaca spre pamint,
Porumbeii s-au topit in vint.
Soarele priveste, in trei suliti; Caruta mortii trece pe uliti. Coteste, se-opreste. Teama creste Se urneste si iar porneste.
Caruta fara cai, fara vizitiu, fara bici
Vine aici.
E pe strada noastra !
Capetele fug de la fereastra.
Nu se mai aude nici un scirtiit.
S-a oprit !
Moartea a pus mina pe clanta de la poarta.
E pentru mine ! Gindul spre mine o poarta !
Unde e copilul care-am fost odata,
Sa-mi dea minuta lui curata,
Sa fugim, prin fundul curtii, spre vecini,
Sa sar gardul, sa ma ascund printre coacaze si maracini,
Cit mai pitit,
Cit mai ferit.
Cit mai departe,
Sa scap de moarte,
Sa scap de moarte !
Vine !
E pentru mine !
Bate la usa, bate,
N-o lasa sa intre, frate !
Iata ! Ceasul la care o viata intreaga m-am gindit
A sosit!
Fie!
Intra, de mult asteptata stafie ! Inima mi s-a oprit in piepti Te astept!
In sfirsit,
Lumina mea a asfintit!
Voi pleca si eu
Spre voile lui Dumnezeu,
Pe drumul pe care au plecat si mama si tata..
Sint gata .'
|