De la ferestrele cazarmei priveam in serile de mai Cum, indoindu-i arcul in departarea lina,
Cu luna te diademai, Cum, pe-asfintitul zilnic si schimbator de-apururi, iti profilai inaltele contururi De aur si rugina.
Cum degete dibace, pline de migaleli si poezie. Puneau praf rar de fildes, de creta si de-orez
Pe-un cer de tipla stravezie, Cum semiluna, - geana pierduta de-o cadana -Plutea ca-n basme otomane pana Lua simbol de crez
in cate feluri fermecate se ridica pe ceruri zarea Ne da apusul ceea ce nu ne da robia:
Naluca, zborul, departarea Ardeau atatea pajisti in vatra inserarii. In aerul supus dezgranitarii Plutea melancolia.
Nelamurita si bogata, o, tara a fagaduintii, Canta in tine pieptul - o, dor de libertate,
Scrasneau in tine dintii Dar flamurile negre stergeau in urma cerul Si ramaneai, oras, doar Temnicerul
Sub largi bolti desertate
|