Intr-un castel sint trei fecioare - trei diafane tuberoze - Cu-adinci priviri de lacuri moarte, cu mini subtiri si buze
roze, Cu parul brun - pe forme albe rotind ca undele-n inel - Cu gesturi vagi de dansatoare
Sint trei fecioare-intr-un castel.
Pasesc visind in dimineata de primavara maladiva, Cind florile stropesc miresme sub a ferestrelor ogiva, Cind peste lanuri cocostarcii ating sonore castagnete Fecioarele si-afunda gindul in carti cu scoarte violete
in dansuri magice de vraja molatec dorul li se-avinta, in aer ratacesc balade, in gind silabele le cinta, Se-afunda-n mistica splendoare a simfoniilor durerei, Si'n dimineata de parfumuri le-apasa doliul primaverei.
inlantuindu-se de brate, se pierd pe-alei imaculate (Din pomi schilozi se fring petale de flori bolnave si ciudate^ Se-opresc pe fragede coline si-n ochi si-1 cauta pe elE miezul zilei
cerul arde
le cheama clopotu-n castel.
Ce trista-i zarea-mbalsamata de raza soarelui la-amiaza ! Pe ramuri, fructele de ceara, in calda liniste - viseaza Castelul doarme ; dorm inchise decoloratele persiene De pe balcoane cu grilaje atirna plantele - ca gene.
Fecioarele zimbesc iubirea necunoscuta si bizara Le-alinta inimile albe sub parfumata primavara, Le-mplinta ghearele in carne, le cinta melodii duioase Fecioarele i-aspira-aroma : "Iubirea ce frumos miroase !"
Si sorb miresmele din iarba, din flori, din fructele
carnoase
Se-ntind pe pajisti de verdeata, zimbind ca-n vis se-nlantuiesc, in departarile-miraje cu ochii poftitori privesc, Gindirile li se-mpreuna, se string si tremur de dorinti Ce dulce cinta pitpalacul prin lumea brazdelor fierbinti!
"Auzi, Clotilda ? parca plinge"
"isi cheama dragostea pe lanuri"
Pe ceruri, norii - ca trireme - plutesc spre tainice limanuri Un lin zefir prin ramuri trece si ploua florile-n hamac, Si ploua razele parfumuri pe gind si inimi,
Pit-pa-lac.
E seara:-n netede iatacuri cu draperii decolorate,
Fecioarele - cu brate goale si sinurile decoltate -
ingina cintece de basme, romante tainice, de dor
Cu piciorusele lor albe, pasesc alene pe covor,
Deschid ferestrele in noapte si luna rind pe rind le-atinge :
E singurul sarut ce-l soarbe uscata gura-a lor, ce-nvinge
Dorintele tirane, pale, nascute-n piepturi de fecioara
Dar sint si nopti eterizate cind raza lunei te omoara !
Privesc fecioarele spre valea plutind sub mantia mareata A noptii crude, senzuale
pnvesc fecioarele spre viata, Si pieptu-n ritmica bataie acompaniaza ritmul vietei
Departe,-n zarile de fulger, serpuitoare-n valul cetei, Se-alunga trenuri cordelate, zburind spre garile-mistere Se-aud suieraturi stridente si fumuri albe, efemere, Se pierd pe undele de aer ca visurile Ia lumina incremenite-n adorare, la luna stelele se-nchina
Prin iarba, licurici electrici par enigmatice agrafe Rasuna muzice-n surdina la triste cinematografe Din melancolica cetate ce-si urca dorurile-n luna Si zgomotele obsedante de pasi pe trotuare suna, Acolo jos, in umbra neagra Ai cui sa fie ?
"Noapte buna" Toc-toc, tot mai departe, sterse, se sting, abia se-aud, toc-toc
Fosnesc acut albastre salcii, soptind cintari de nenoroc Atit de straniu, parca-odata le-am mai simtit cindva, spre
seara
Fecioarele in noaptea alba si-agita bratele de ceara, Si simt saruturi senzuale pe git, pe colturile gurei. De cind in vine luna plina le-a pus comorile naturei Si pling si rid suspina-n umbra Zimbesc in cadre de
oglinda, Zaresc-naintea lor o forma si miinile-si intind s-o prinda
Dar e tirziu
Din paturi albe soptesc cuvinte tremurate : "Ce sfinta-i noaptea-aceasta, Lio !"
- "Cum plinge luna pe cetate !" "Auzi cum salcia fosneste ? suspina trist ca o chemare"
"Un cap de sfinx imi pare luna prin draperiile bizare" "La ce gindesti acum, Clotilda ?"
"Si tu ?"
"Eu ?«
Somnul solitar Paseste-ncet, le-nchide ochii, le-atinge buzele de jar, Si cind in crestele de dealuri se prinde luna ca-ntr-o plasa, Fecioarele adorm in friguri sub plapomele de matasa.
|