Cand vantul sufla greu peste mormant
Si ochi de bufnita vegheaza-n noapte,
Apar incet fantomele plangand
Sub clar de luna plina-n racoroasa noapte
O poarta scartaie sinistru
Si cruci de veci incep sa straluceasca
Groparul sta-nlemnit, privind de dinauntru
Rugandu-se la Domnu, dar fara sa graiasca
La miezul noptii, cand luna se facu albastra
Din cer coboara-ncet un inger dezvelit !
Nalucile , pe rand, incep sa se rareasca,
El se transforma mult, un om a devenit.
|