In trecut:
Constructie cu radacina epocala, istorie ce e chiar milenara
Ce-a fost gandita de Dedal, pentru al sau rege Minos ce in dar
I-a oferit bani multi si chiar de toate, sa inalte in Cnossos ce nu poate
Mintea omeneasca doar cu greu, sa zamisleasca-n gandul sau.
El Labirintul a fost creat, din roca dura si pacat
Pentru a-l sechestra pe Minotaur, simbol de om si evident de taur
Ce a fost omorat de el Tezeu, iesind din el apoi cu greu
Cu ajutor de la Ariadna, ce firul de ata oferit a fost prihana
De a arata intoarcerea din acel infern, in care a intrat cu gand peren.
In prezent:
Viata astazi ne ofera, mult mai mult decat ea spera
Ca tu poti sa duci in spate, griji, nevoi si alte toate
Labirintul e modern, e construit pe infern
Ce-l gasesti zi dupa zi, atunci cand inca nu stii
Sa pretuiesti clipa prezenta, sa fie doar adiacenta
Starea de tristete, jale, si alte stari tot similare.
Nasterea e la vedere, esti in capat de mistere
In copilarie inca, labirintul nu se-afunda
Vezi lumina de la capat, inca-i mult, pana cand capat
Tot mai multa incalcire, pe masura ce-s in fire
Cand desi maturitatea, se spune ca-ti da dreptatea
Labirintul se incurca si iti da mai mult de furca.
Cand ajuns la batranete si ti-e sufletul tot zdrente
Labirintul da un semn, de lumina spre infern?
Nu, e licarirea care, de ai fost curat iti sare
Tie in intampinare, sa te duca la Cel care
Te asteapta neincetat, de la nastere-majorat
Pana acum la batranete, cand privesti pe multe fete
Tot trecutul ce s-a dus, labirintul l-ai parcurs
Si-a ramas doar amintirea, ce poarta in ea iubirea.
Ce va urma:
Viitorul e incert, doar trecutu-i imanent
Timpul cel ce va sa vie, e tot labirint si fie
Ca e doar imaginar, uneori e si hilar
Cum de poti a te-ncurca, de creatia ce-i chiar a ta
Si doar cei ce au in fata, gandul bun si-un fir de ata
Vor putea sa mai strabata, labirintul inca o data.
Autor: Stelian STANCU IZVORU |