Tu, care vremea ne spui ca trece, Ne-aduci aminte des, moartea rece, Vino acuma, ia-nvatatura, Schimba nedreapta a ta masura ! Stii ticalosul om ce putine Poate sa aiba ceasuri de bine.
Cind dar asupra-i raul se scoala, Cind stapineste razboi sau boala, Vezi saracie, necaz, durere Cind vezi primejdia in putere ; Atunci fa anul d-un sfert sa fie, S-al sfert sa treaca, sa nu mai vie !
Iar cind tu vrajba vezi lepadata, De sot sotia apropiata, Parinti, fii, fratii si-arat iubire, Cum lor povata da sfinta fire, Cind a oricaruia cuget spune, Multumiri scumpe de fapte bune, Cind chiar vrajmasului meu fac bine ; Cit ziua, sfertul atuncea tine !
Vezi a mindriei la om pieire Nemilostiva neomenire, Nelegiuire ca unelteste, Prietesugu ca se raceste, Vezi patriotii cu neunire Siliti, iubitii, spre despartire, Vezi tu un cuget fara de lege, Ca sfinte noduri va sa dezlege, De simtiri inima cind vezi seaca, Fa ca minutul, anu sa treaca.
Cind vezi dreptatea ca biruieste, Cind despartitii inger uneste, Cind toti romanii au cinste mare, A simpatici cind vezi lucrare, Cind obstea noastra e fericita, Cind vezi in brate-mi p-a mea iubita. Vezi ca sint mintile mele duse D-ale iubirei placeri nespuse, Atunci secunda fa s-intirzie. D-un bun an bisect fa-o sa fie !!!
Asa, placuta, tu, dindu-mi pace, Si eu prieten al tau m-oi face ; Iar cum bati ceasuri de vei mai bate Neamu-ti darapan dupa dreptate ! Caci fara nici o milostivire Superi auzul s-orice simtire, Cind fara vreme spui ca e vreme : De rau. de moarte, tot a ne teme.
|