Ienachița vacarescu - deschizator de noi orizonturi Ienăchiță Văcărescu

Numit pe buna dreptate parintele gramaticii romanesti de catre Ion Heliade Radulescu, scrie si tipareste la Ramnic si Viena, in 1787, cea dintai gramatica a limbii romane, in limba romana.
Apare sub titlul "Observatii sau Bagari-da-seama asupra regulelor si oranduelelor grammaticii rumanesti, adunate si alcatuite acumu intiiu, da dumnealui lanache Vacarescul cel da acumu dicheofilax a bisericii cei mari a Rasaritului si mare vistieru a Printipatului Valahiei, si harazite da insusi la prea cinstitul sfintitul, da Dumnezeu iubitor iul episcopu a sfintei episcopii Ramnecului chir Filaretu. Tiparite cu porunca si blagoslovenia sfintiei sale, acumu in domnia prea innaltaiului si prea luminatuluiprintipu a toatei Ungro-vlahiei, Nicolae Mavrogheni voevod. in arhieria prea sfintitului si alesului da Dumnezeu mitropolitu si arhiepiscopu a tarii chir Grigorie, la leatu 1787. in tipografia sfintei episcopii Ramnecului. De Cheorghie sin Popa Constandin, tip. Ramniceanul, cu o prefata scrisa si datata ianuarie 1787, dedicata episcopului Ramnicului, Filaret.
In acelasi an, apare a doua editie, cea de la Viena: "Observatii sau Bagari-de-seama asupra regidelor u Grammaticii rumanesti, adunate si alcatuite da dumnealui lannache Vacarescul cel da acum dicheofilax a bisericii cei mari a Rasaritului si mare vistierul a Printipatului Valahiei. Tiparita acum intru al doilea rindu in Vienna Austriei, la losifu, noblu de Curtbec, inparatescul si craescul al Curtii tipografi* si vivliopolu, 1787.

Pe langa diferentierile nesemnificative ale titlului sau cele referitoare la locul aparitiei, tipografie, tipograf, lipseste logic dedicatia catre Filaret, in prefata fiind inclusa numai partea de dedicatie si referirile la originea poporului si limbii romane, aceasta in forma prescurtata.
Cercetatoarea Ileana Oancea77 remarca intentiile lui Ienachita Vacarescu cu a sa Grammatica. Ea "ne apare ca o grupare de artes sermocinales, adica o gramatica, dar in o retorica si o poetica, gramatica devenind un adevarat depozitar de replici cu un larg orizont pragmatic.
Analizand ideile sale din Prefata, observam ca doreste sa raspunda unor intrebari: ,$i la cine altu sa cuvine a sa aratarea mestesugul cuvantului? Dacatu la indreptatorul da cuvantul adavarului? n. Confruntat cu mari greutati subliniaza: "am ostenitu, ostenindu, si am obositu straduindu-ma, nu ca sa facu grammatica, ci numai Bagari-da-seama, asupra grammaticii a limbii noastre.

Starea de incertitudine continua: "Da cate ori amu luatu condeiul sa scriu, da atatea ori am si hotaralu sa maparasescu da aceasta epihirima grea. Si dupa ce amu sositu la aceasta stare, nu pociu iaras sa numescu Grammatica aceasta alcatuire, fara da numai Bagari-da-seama asupra idiotizmii limbii noastre spre regulile graminaticesti0. Era constient de faptul "caci da ar fi fost macar un dascal da grammatica, astazi am grai toti limba latineasca sau talieneasca, cu carele au veni tu acei stapanitori da atuncea aicea afirmand: "sa cunoaste adevarul aratarilor mele, din doao lucruri mai cu deadinsul: cel dinttiu din stramutarea si dejghinarea limbii nefiindgrammatica; cel da al doilea, din a lipsi dan limba noastra toti termenii Stiintei, si cate ziceri au luatu italianii da la latini, si latinii dan izvorul cel mai dasavarsit, adica din limba grecilor.

Relevante sunt ideile privitoare la rolul gramaticilor in statornicirea limbii, in crearea literaturii: ,Ar fi lucru da mirare, si poate il socoti fiestescine, cum in vreame da 1601 ani nu sa afla vreun omu ca sa grijasca sa coprinza starea limbii prin mijlocul a vreunii grammatici si sa adune termenii filosofii prin vreun dictionaru, ca sa poata talmaci cu inlesnire cartile da sienfa in limba rumaneasca si sa nu maipue in osteneala pa lacuitorii acestor eparhii ce vorpohti sa fie stiitori da siente si dafilosofie, ca sa invete alta limba streina, intru care sa le afle acestea 8 " Observatiile sale pe marginea limbii colonistilor, saraca in posibilitati de exprimare, a limbii sarbesti (slavonesti), a pastrarii limbii romanesti in vorbire, ca si in relatiile comerciale si administrative (Jar limba rumaneasca o avea numai pantru a graire si pantru negotiu si trataluiri politicestiM) sunt remarcabile pentru vremea la care au fost facute. De asemenea, merita a fi subliniata ideea ca aparitia cartilor in limba romana a fost un factor important in cristalizarea limbii noastre literare (desi Ienachita Vacarescu nu foloseste acest termen): ,fociu sa zicu ca limba rumaneasca da la anul 1688 s-au inceputu, macar si da era inceputa da la anul 105 da la Hristos, adica cu 1583 da ani mai innainte, da candu s-au talmacitu in limba noastra legea veche si legea noao, sau sfintele biblii, da catre ra//paOsatul Sarban Printipul Cantacozinul, cel vrednicu da pomenire si da laude domnu *5. In continuare isi precizeaza pozitia privitoare la inceputurile limbii literare: "Unde eu pociu sa zicu (macar ca ma rog sa-m dea ertaciune veri cati ma vor auzi) ca limba noastra au la 1688 au luatu inceputul cel da al doilea, sau acumu ib. Este de acord cu anul, insa atrage atentia ca la acea data nu existau " dascali da acea limba , deci, in opinia sa, o data cu aparitia " Obseratiilor , incepe de fapt constructia edificiului limbii literare la noi: "Si catupantru acestea, s-au indestulatu da dansa pana la anul 1688, caci sa afla in preajma dascali da acea limba, si s-au zamislit in urma si aici. Iar limba rumaneasca o avea numai pantru a graire si pantru negotiu si trataluiri politicesti .

Pentru o asemenea intreprindere el s-a folosit de numeroase izvoare. Dintre acestea evidentiem pe cel italian: "Lezioni di lingua toscana a lui Girolamo Gigli, aparuta la inceputul sec. al XVIII-lea. Se pare ca Ienachita Vacarescu a cunoscut cea de a cincea editie, cea din 1761, care avea ca anexa creatii poetice88. Chiar autorul aminteste in prefata numele lui Gheorghe Fatseas (Fatea) cu gramatica sa geografica aparuta in trei volume, la Venetia, in 1760, care a avut o mare circulatie in epoca. Lucrarea are titlul: "«Gramatica geografica» sau mai degraba analiza clara, exacta si scurta a intregii geografii moderne, careprintr-o metoda noua si speciala cauta si cerceteaza intreg globul pamantesc, adica suprafata lui; foarte necesara si foarte folositoare pentru acei care se ocupa cu geografia. Alcatuita mai intai in limba engleza, pe urma tradusa in limba franceza, din care (limba) in cea italiana si acum in urma in greaca populara, in care a si fost mult adaogita de preotul Gheorghe Fatea din Cerigo, «Venetia 1760, la Antonie Giotta» .

Mai aminteste pe Meletie (dascalul lui Dimitrie Cantemir la Constantinopol) cu a sa " Geografie , tiparita la Venetia in 1728, si pe Antonio Catiforos cu,, Gramatica greaca completa cuprinzand formarea celor opt parti ale cuvantului, sintaxa, precum si metoda poetica intocmita de Antonie Catiforos, fost « arhiprezbiter in Zante », Venetia, 1734, la Antonie Bartoli.
De asemenea, avand o vasta cultura, el se va folosi de un dictionar francez, geografic si istoric, precum si de operele unui L'Avocat, Talcs, Sallustius, Seneca sau Voltaire, pe carc-i aminteste in ,,Prefata.

Cunostintele capatate in timpul studiilor sau al calatoriilor, coroborate cu analiza structurii tematice a bibliotecii sale, duc la concluzia ca Ienachita Vacarescu nu era strain de alte modele de gramatica: frantuzesti, italiene, persane, arabe, latine, slavone. Alaturi de toate acestea, avand ca modele pe Girolamo Gigli si Gheorghe Fatseas, da prima gramatica in limba romana atat de necesara deoarece " o limba nu se poate dezvolta fara ea.
Merita sa facem cateva precizari in legatura cu aparitia Grammaticii. Preocuparea ca si elaborarea lucrarii sunt anterioare anului aparitiei, 1787. in ianuarie el scrie doar prefata, pe care o inchina lui Filaret, episcopul Ramnicului si tot acum o numeste "Observatii.
Interesul sau coincide cu cel al domnitorului Alexandru Ipsilanti sau cel al lui Nicolae Mavrogheni de creare a unor scoli. De asemenea, Nicolae Mavrocordat l-a numit in august 1786 pe Filaret, episcopul Ramnicului, "nazir asupra scolilor domnesti. El hotaraste totodata sa faca o scoala la Tarigrad, in seraiul Tarii Romanesti. Selecteaza pe cheltuiala sa sapte tineri care sa invete turca si greaca totodata. in acest scop "am oranduit domnia mea cercetator acestei pricine si purtator de grija pe dumnealui vel-vornic Ianache Vacarescu .

I se recunosteau acestuia vastele cunostinte de limba, gramatica greaca si turceasca. Evenimentul a cantarit probabil hotarator in decizia de a incredinta tiparului preocuparile sale pentru a scrie o gramatica romaneasca in limba romana atat de necesara semenilor sai.
"Grammatica rumaneasca, cum o intitula autorul, are doua "Carti. Prima, din zece parti, da definitia gramaticii, notiunile de fonetica, studiaza partile vorbirii.

Punandu-si intrebarea " Ce iaste Grammatica? , raspunde: " Grammatica iaste mestesugul cuvantului care arata constructiul, sau sindaxis, adica alcatuirea partilor cuvantului si orthografia cu care sa poata nestine a scriere bine si mestesugeste 90. Prin cuvant el intelege propozitie, limitand gramatica la sintaxa si ortografie. Da apoi notiuni de fonetica impartind sunetele in glasnice (vocale) si neglasnice (consoane). Glasnicele se pronunta asa cum se scriu (a nu az), iar neglasnicele cum se scriu plus sunetul e (be nu buche). Reduce alfabetul chirilic la 33 de semne (9 glasnice si 24 neglasnice). in cadrul sunetelor neglasnice distinge pe cele indoite (b, st, cs, ps), schimbatoare (v, g, d,j, z, m, s, t, t) si neschimbatoare (/, n,p, r,f, h, s). Glasnicele sunt lungi (;', /, o), scurte (e, o, 3) si comune - "de obste (a, u). Trateaza apoi problema diftongilor (8 la numar), a silabei, zicerii sau termen, cuvant sau "propozitie.
Din cele noua parti de vorbire unele "se indupleca (sunt flexibile): articolul, nomele, pronomele, verbul si partitipie; altele "nu se indupleca (sunt neflexibile): propozitioane, adverbiu, congiuntione, interectione.
Ocupandu-se de morfologie face pentru fiecare parte de vorbire observatii relevante. Astfel articolul ("incheetura) "sa indupleca, care, adaugaondu-se si unindu-se la nume si la pronume . Se schimba dupa ,ghener (neam), numaru si cadere.
Nomele {nume) se schimba dupa gheneri, furme, numere, caderi si induplecari (declinare). " Gheneri sau neamuri sunt cinci, gandite si socotite, iar obicinuite si cunoscute patru: barbatescu, fameiescu, neutru, obstescu, confuzu. Nu face distinctie intre obstesc si confuz.
La forme evidentiaza: nealcatuitpusu, alcatuit suppussi mai alcatuitprea-suppus. Numerele sunt: singuritu si inmultitu. Caderile (cazurile): nominativa (numitoare), ghenitiva (nemuitoare), dativa (datatore), acuzativa (pricinuitoare), vocativa (chematoare), ablativa (aducatore).
Induplecarile (declinarile) sunt doua: prima cuprinde nume barbatesti, fameesti, neutre si obstesti "cepriimescu articol la caderea numitoare, si primesc santu toate acelea ce priimescu cu slova glasnica .
Cea de-a doua cuprinde substantive masculine si feminine "ce sa savarsescu cu slova neglasnica si cu " e curat, si cu " i barbatesti si fameesti nume .
Mai distinge: nome sos tantiv, adica fiintat si nome adietiv, adica spre plus. Nomele sostantive simt proprii sau insusi si apelative sau aduse (comune). Gradele de comparatie ale nomelor adietive: positiv sau puitoriu, comparativ sau alegatoriu, superlativ sau covarsitoriu.
In randul nomelor (numelor), include si numaratori (numeralele): cardinale (nu-l numeste, dar il arata), cel oranduitoriu (ordinal), impartitoriu (distributiv).

In partea a patra vorbeste desprepronome (pronume) la care distinge urmatoarele categorii: perzonal (primitiv), dobanditoriu (posesiv), adeveritoriu (aseverativ), aratator iu (dimostrativ), relativ (aducatoriu), da felurime (de cvalitf), daosebitoriu (da diversitf), de gheneralitr, da catatime (cvantitf). El se schimba in general dupa: ghener, numar, cadere, fata.
Urmeaza verbu (graiul) care este perzonal (cu trei persoane), fara perzone (rigorozi, jumatate de fara perzona, fara perzona). Cele personale sunt transitive (stramutatoare) si intransitive (nestramutatoare). Aminteste de cele ative (lucratoare) asolut (da-sine), neutre (da nici unul), neutrul, patimitoare, imperzonale. Distinge cinci "modele: indicativa (aratatoare sau hotaratoare), imperativa (poruncitoare), otativa (ravnitoare), congiuntiva (adaogatoare), imfinitiva (nesavarsitoare sau nehotaratoare).
Timpurile sunt: la indicativ, prezente (cel da acum); preterit, imperfect (cel nesavarsitor trecut); preterit indeterminat (cel trecut, nehotaratoriu); preterit perfet (trecut savarsitoriu), trapasat imperfect (mai trecut nesavarsitoriu),/b/wr (cel viitoriu). La imperativ - cel de acum, cel viitoriu. Urmeaza optativul cu cinci, conjunctivul cu patru si infinitivul cu trei.
Partasirea (participiul) si gherundii (gerunziul) nu sunt moduri, fiind tratate separat. Remarca caparticipiul " izvoraste din grai, iar gerunziul "nu se indupleca .
Ultimele parti sunt dedicate prepozitiei ("Pantru propozitione sau propunere ), adverbului (" Pantru adverbiu sau spre graiu ), conjunctiei ("Pantru congiuntione sau legarea), interjectiei ("Pantru interietione sauparenthezis).
Cartea a doua aduce in discutie problematica pronuntarii, ortografiei, sintaxei si poeticii ("Pantru pronuntie; Orthografie; Pantru construtione, adica Sindaxis, si Pantru poetica sau facere da stihuri).
In opinia sa, " Pronuntia si orthografia la noi nu are greo Sesiza faptul ca existau in scriere litere de prisos, pe care nu le inlatura. Se straduieste sa stabileasca reguli (canoane) pentru intrebuintarea lor, facand trimitere la limbile latina, greaca, persana, slava, turca dar si italiana sau franceza (k - c&Kapa a grecilor si cel al latinilor ; - ca d al latinilor ; - ca/e al frantuzilor siy'e al persilor ; - ca sa al slovanilor si sii al turcilor etc.).
Afirma in concluzie ca " nu avem in vreo deosibita orthografie cu acestea, caci la noi nu sa scriu indoite, ci dupa pronuntia safiestescare .

Prosodie, "iaste o tarie da glasuire scrisa, care arata cum sa sa faca pronuntia la cele scrise. Accentele, seninele de punctuatie sunt in numar de opt: oxie sau acentu, apostrof. Unea, yfenu (semnul de sub diftong), stigmi mica; stigmi mare (punctul); semnul intrebatoriu si raspunzatorii! (semnul intrebarii).

Iperbatu (contructie inversata): "prin care vine turburata oranduiala fireasca a partilor cuvantului. Arata ca "grammaticii daslusascu cinci chipuri de iperbatu: anastofi (inversiunea intre subiect si predicat); tmisis (despartirea in doua a unui cuvant compus si introducerea intre cele doua parti ale unui alt cuvant ori a unei expresii);parenthesis (semn de punctuatie constand din doua linii asezate una inainte si cealalta in urma cuvintelor considerate ca o explicatie); sinhisis (inlocuirea unui caz cu altul); anacoluthon (prescurtarea).
In incheiere incearca sa defineasca metafora si alegoria. Definitiile sunt greoaie si nu pe deplin edificatoare:
Aligoria " iaste a asemana aratarea ce vei sa faci, sau patima ce ai, sau bucuria, cu vreo istorie trecuta, care sa se asemene cu pricina ce vei sa arati intocmai, si sa sa inchipuiasca sau povestirea aceia cu aratarea ce vei sa faci, sau aratarea ce vei sa faci cu povestirea trecuta .
Exemplifica: " Bucura-tepiatra care ai adapatupa cei insetosati da viata; Stalpul dafocu cepovatuestipa cei ce santu la intunericu m.
Despre metafora afirma ca: " iaste a arata pricina ce vei sa zici, si sa scrii, inchipuita intocmai asupra, sau a vreunii vite, sau a vreunii ape, sau a vreunui elementu, sau a vreunii pasari, sau vreunii flori, saupomu, sau copaciu, sau veri ce altu lucru lumescu, vazutu si stiutu, a carora sau firea sau miscarea, sau fapta, sa sa asemene cu cugetul aratarii ce vei sa faci, cumu iaste;
"Bucura-te vita mladitii cei nevestejite.
Bucura-te bae care speli cunostinta. m
Era insa constient de faptul ca ele apartin retoricii si nu gramaticii: "Aceste doao chipuri insa, fiindu insusire a ritoricii, nu sa cuvenea, nici le pomenimu aici, numai fiindu ca unu grammaticu dasavarsitu ar putea sa inpodobeasca scrierile sale cu acestea, si nefiindu ritorica, amu binevoitu sa-i damu o idee si da acestea.
Releva din nou rolul sau ca deschizator de orizonturi in limba si literatura romana.
Sintetizand, Cornel Carstoiu afirma: "Prin marile probleme pe care le pune si le rezolva cu privire la limba romana, gramatica lui Vacarescu este una din cele mai importante manifestari ale inceputului lingvisticii si filologiei romanesti. Este importanta prin afirmarea categorica a originii latine a limbii romane, a influentei slave asupra ei, a necesitatii introducerii neologismelor, prin reducerea semnelor [de la 43 la 33 n.n.] si mai ales prin faptul ca prin intermediul gramaticii se deschid portile spre lingvistica apuseana, in special cea italiana.

Mai presus de toate trebuie sa apreciem stradania autorului ca limba romana sa fie cunoscuta dupa legi, ca izvorul oricarei vorbiri si scrieri corecte, si sa fie folosita in stiinta si poezie.

Cunoscandu-se preocuparile sale filologice, dublate de o vasta cultura, Ienachita Vacarescu, in finalul prefetei "Gramaticii sale, afirma ca dorea sa alcatuiasca un dictionar al limbii romane: "Si eu iaras ma aflu in osardie ca sa aducu da voiu avea viata si un dictionaru la vedere, iar da nu ma voiu invrednici, lasu clironomi sipafiifij miei cei trupesti, si pa fii miei cei grammaf/ticesti, ca sa clironomiseasca dragostea, ravna si silinta mea ceapantru binele, cinstea si folosul simpatriofilor si a patriei l0S.
De altfel, istoria lexicografici romanesti consemna aparitia primelor dictionare inca din sec. al XVII-lea. Acestea, slavo-romane, s-au nascut din necesitatea traducerilor de carti in limba romana, mai ales a celor de cult. Unul dintre ele, "Lexicon slavo-romanesc in talcuirea numelor din 1649, are ca autor pe Mardarie Cozianul. Sfarsitul sec. al XVII-lea si inceputul sec. al XVIII-lea aduce un element nou: aparitia limbii latine sau a unei limbi romanice (de predilectie franceza) in locul celei slavone, reflectare a schimbarilor petrecute in biserica dar si in societatea romaneasca. Dintre aceste incercari remarcam pe cea a stolnicului Constantin Cantacuzino (Lexicon italian-roman), lucrare elaborata in jurul anului 1700 sau pe Dimitrie Cantemir (cu a sa "Scara a numerelor si cuvintelor straine talcuitoare, ca anexa la "Istoria ieroglifica, 1704). Domnitorul Alexandru Ioan Mavrocordat este autorul unui dictionar francez-grec si grec-francez, iar Mihail Strilbitchi elabora un mic dictionar bilingv rusesc-romanesc. .
Cercetatorul Iosif Pervain descoperea in 1960, la Biblioteca Academiei Romane doua manuscrise (1392 si 1393) care contineau un dictionar roman-german si german-roman precum si un dictionar roman-turcesc si turcesc-roman106 (ele au fost donate, in septembrie 1897, de catre Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice). Dupa semnalarea lor in revista " Tribuna au aparut diverse studii asupra dictionarelor107. Manuscrisele, doua caiete groase, cu coperte din carton presat, cu cotor legat in piele, de dimensiuni 30/9,6 cm. si 27,5/9,6 cm., sunt in alfabet chirilic, inclusiv pentru scrierea cuvintelor germane si turcesti. Ele au ramas neterminate. Reflecta o realitate din societatea romaneasca a sfarsitului de secol al XVIII-lea: influenta puternica a limbii turcesti dar si timida deschidere catre civilizatia Apusului.

Picioarele sa potu face la acestiia toate iambe. La cel dantaiu, cel da al treilea si cel da al cincilea poate intra spondiu picioru. La cel da al saselea da multe ori pirihiu.
Cumu sintu aceste stihuri:

Asupra silintii Epigramma
Ce are? Cine?
Si in cefei sa ne-arate?
Silinta cate nu savarsaste-n vreme?
Razboaeface cu-npotriviri ciudate.
Aduce, duce, osteneala s-o are.
Drept hrana dulce, inca si bucurie.
Apleaca firea, si vointa s-o cere.
Nestine unde, tie-o ca o basis.
La verce treaba, va avea de-a incepe.

In final, subliniaza din nou faptul ca prozodia are drept obiect accentul si punctuatia, facand corect demarcatie intre versificatia clasica, unde primatul este al cantitatii silabelor, si cea moderna, unde predomina calitatea. Se ocupa si de licentele poetice: "La stihuri se iarta multe mangaieri, adica a sa scurta termenii (insa pana sa sa poata intelege) si a sa taia slove ca sa vie la numarul, insa tot prin orthogrqfie .

Poeziile poetului Ienăchiță Văcărescu