Ilarie Voronca
Nastere: 31 decembrie 1903, Braila
Deces: 8 aprilie 1946, Paris
Ilarie Voronca (nume original Eduard Marcus) a fost un poet evreu roman de avangarda, promotorul revistelor 75 HP și Integral și al mișcarii integraliste. A mai semnat sub pseudonimele Alex Cernat și Roneiro Valcia.
Este pseudonimul literar al lui Eduard Markus, nascut in Braila la 18/31 decembrie 1903. Urmeaza Scoala Normala la Bucuresti, unde il are coleg pe Pompiliu Constantinescu, viitorul critic literar si estetician. Este licentiat al Facultatii de Drept din Bucuresti, promotia 1924. Desi se inscrie in Baroul de Ilfov, nu profeseaza avocatura. isi continua studiile in strainatate: obtine diploma de studii superioare in economie politica la Facultatea de Drept din Paris.
Incepe sa scrie versuri de foarte timpuriu, de la 9-10 ani. Din 1920 frecventeaza cenaclul lovinescian "Sburatorul si debuteaza cu poezia Tristeti de toamna, in revista "Sburatorul literar din 20 octombrie 1922. Debutul in volum, cu Restristi, aparut in Bucuresti in 1924 (unele surse indica 1923), sugereaza un poet aplecat spre spiritul simbolist. Poetul va evolua insa spre miscarea de avangarda de la noi (si din strainatate), devenind un sustinator pasionat al acesteia. Va colabora mult la revistele vremii (" Viata Romaneasca, "Integral, "Urmuz, "unu, "Contimporanul, "Azi, "Adevarul, "Adam, "Herald, "Punct), va scoate impreuna cu Stefan Roii unicul numar al revistei " 75 HP. Poetul se dovedeste un avangardist de fond, nu de forma, militand, indeosebi in eseurile sale, pentru schimbarea discursului poetic insusi, a "textului, impotmolit, cum spunea poetul, "in mlastinile traditiei. in 1926 pleaca la Paris, si viata i se va derula in permanente drumuri intre capitala Frantei si Bucuresti. Continua sa scrie in limba romana, dar dupa 1935 Voronca scrie mai ales in limba franceza si isi consolideaza reputatia de poet de notorietate europeana. A fost referent in Directia Presei si Informatiilor pana in 1938. in Franta, la Paris (Sorbona) si Marsilia, ca asistent al profesorului Mario Roques, tine prelegeri despre scriitori romani ai vremii- Bacovia, Mateiu Caragiale, Adrian Maniu, Al. Philippide- a caror opera (si a altora) o face cunoscuta prin traduceri.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, poetul - ca si alti scriitori plecati acolo de pe pamantul romanesc - este membru al Rezistentei franceze. Dupa eliberarea capitalei Frantei, Ilarie Voronca este numit directorul emisiunilor de la Radio Paris pentru si despre Romania. Dupa o ultima vizita- scurta- la Bucuresti, in 1946, poetul se sinucide, in 5 aprilie a aceluiasi an, nu inainte de a incheia o ultima lucrare cu titlul - fara comentarii - de Mic manual de fericire perfecta. Aceasta ultima carte a lui va fi editata, prin grija lui Sasa Pana, pentru prima data, in editie bilingva, - romana si franceza- la Editura Cartea Romaneasca in 1973.
Pareri contradictorii s-au exprimat si se exprima despre creatia poetului. El ramane, impreuna cu Tristan Tzara, Ion Vinea, Stefan Roll, Geo Bogza, Virgil Gheorghiu, Virgil Teodorescu, punctul de plecare in innoirea textului poetic.
"Miliardarul de imagini, care avea, cum spunea Sasa Pana, o hipersensibilitate aproape maladiva, de o fervoare contaminanta adeseori, ramane, in interpretarea actuala, unul dintre precursorii marcanti ai discursului poetic modern, textualizant; si in privinta aceasta afirmatiile criticului literar Marin Mincu pot constitui un punct de sprijin. "De la simbolismul aparent din Restristi se traverseaza o faza dadaista in perioada colaborarii la -75 HP', Punct-, Integral- ca sa se ajunga la depasirea avangardismului intr-o formula elevat experimentala; limbajul s-a purificat deprozaisme socante, sintaxa a renuntat la ruptura programatica, jluxul poemului derulandu-se in parametrii admisi de autofigurarea fireasca a textului. Modul citadin de sensibilizare a realului implica o de-nudare a simbolurilor (subl. in text) prin descojirea de -dantelutele- ornante, impuse de retorica anterioara, tinzandu-se la Obiectivarea- organica a limbajului poetic.
Volume de versuri:
Restristi, Bucuresti, 1924;
Colomba, Paris, 1927;
Ulise, Paris, colectia "Integral, 1928;
Plante si animale, Paris, colectia "Integral, 1929;
Bratara noptilor, Bucuresti, Editura unu, 1929;
Zodiac, Bucuresti, Editura unu, 1930;
Invitatie la bal, Bucuresti, Editura unu, 1931;
Incantatii, Bucuresti, Editura Cultura Nationala, 1931;
Petre Schlemihl, Bucuresti, 1932;
Patmos si alte sase poeme. Bucuresti, Editura Vremea, 1933;
Poeme alese, voi. I-II, antologie, traduceri si prefata de Sasa Pana, Bucuresti, Editura Minerva, 1972.
Ulise- 5, 19 a aparut in volumul cu acelasi nume, Paris, colectia Integral, 1928.
Bratara noptilor- XI a aparut in volumul cu acelasi nume, Bucuresti, Editura unu, 1929.
Orasul fara nume a aparut in volumul Patmos si alte sase poeme, Bucuresti, Editura Vremea, 1933.
Aprecieri critice
"Intr-o opera care-si face un principiu fundamental din «alunecarea intr-o cale lactee de imagini», propunandu-si sa adune «toate infatisarile lumii sub cristalul pleoapei» () firea poetului e tentata de metamorfozele unei lumi in miscare, translate in frenezia imaginatiei lingvistice: o fervoare care i-a ingaduit sa inlature multe obstacole ale conventiei literare, sa aduca limbajul poeziei in acea stare de absoluta disponibilitate, deschisa oricaror modelari. in acest spatiu dinamic «miliardarul de imagini» s-a cheltuit cu o generozitate dusa pana la risipa, desfasurand () spectaculoase, sarbatoresti focuri de artificii, care disimulau, abia, o originara neliniste. Lumina foarte multora dintre ele ajunge, inca vie si proaspata, pana la noi."
(Ion Pop -Recapitulari, EDP, Bucuresti, 1995, p. 159) (R. I.)
Citeste si:
|
|
