|
|
Referate / Comentarii |
te opresti la vanzatoarea de legume
iti surad ca soparle fasolele verzi
constelatia mazarei naufragiaza vorbele
boabele stau in pastaie ca scolarii cuminti in banci
ca lotci dovleceii isi vara botul inainteaza
amurgesc sfeclele ca tapiterii patrunjelul mararul
iepuri de casa ridichii albi padagelele
vinete innopteaza iata tomatele ca obrajii transilvanencelor
in broboade de mangaieri cristale pasii
conopidele cat omat intarziat pe boschetele de soapte
si sticle cu apa minerala morcovii oglinzi fluviul
ca oase lungi se deosebesc casele cuvintele
cu virtuti terapeutice drumul sapat in patlagina laptuci
si iata fata de hristos chinuit a cartofului
el stie secretele noptii cu burdufe de linisti
radacina lui pipaie rarunchii pamantului
albe netede ca tuburi radacinele
inainteaza in nervi
sug intelepciunea vremurilor osemintele noptii
inchini un imn cartofului
vreau sa am limpezimea tacerea ta fruct al taranei asemeni cu tarana din pantecul intunericului nu ne uita intareste-ne cu uleiul noptii mana
tu stii subterane abecedare
te-au hranit dumnezeu si ploile
virtutile ti le tragi din pamant ca din staul oile
cerurile te primesc in orice caldare
cartof icoana umilintii a rabdarii
tu te multumesti cu putin si ne dai tot
iata si triunghiul zborului in metalul inserarii
cerul atarna ca limba cainilor de un cot
cartof ca mainile plugarului aspre
cu racoare de tunel de dupa-amiaza
tu esti al gliei glas pre
tine ochiul ingerilor fara haraci te vegheaza
tu iti lipesti urechea de pamant
lingi zgomotele maruntaiele toate
atatea vraji ca etichete de drogherie in tine sunt
tu esti un pahar cu vitalitate
imi place coaja miezul tau umezindu-se cum iti faci loc cu umerii ca sa cresti te astept te ascult si batai de inima ivindu-se in negreala si noroiul tau culori ceresti
strangi si apoi ne dai pe limba amidon
tu primesti binecuvantarea vantului
norii iti cladesc sub zare un tron
si numai poetul stie ca tu esti cainele pamantului
19
si iata peste diagonala sangelui parisul creste
un steag luminile iti alinta mainile tamplele
atatea esarfe strazile pentru sanii apelor
cand ochiul ca un disc de fonograf inregistreaza
si violonistul in cerc ofera ultimele cuplete
glasul arunca sonerii covoare lampile
paris paris pasul se incumeta ca arcasii
porneste sageata minutului de pe zidul din privire
cate cascade infloresc unghiile
cati ingeri se desfac din hartia ferestrelor
paris oras ca o voluta ca o amintire
cum iti cunosc mansardele barurile cinematografele
dactilografa isi pune broderia surasului pentru balul din cartier
piata concordiei ca un pantec se rotunjeste se ridica
bulevardele suna panoplia cuvintelor in luceferi
desigur cerul saruta acoperisul bisericilor cazarmilor
si turnul eiffel isi intinde gatul
sangele ascensoarelor circula in marile hoteluri
paris m-am impartasit din cuminecatura ta
am incendiat muzeele tale am sfasiat carnea statuilor
duminica se daruia in banlieu ca o capsula de cocaina
in jardin des plantes am limpezit metalul nervilor
am vazut ursii albi prinzand bucatele de paine ca pestisorii
si am scris inceputul poemului ulise
iti inchin un imn tie veac al mediocritatii
nu mai vanam ursul sur in muntii americii
bratele noastre nu mai sangera paduri salbatice
singuri ne inchidem in mucegaiul birourilor
dar cum iubesc tristetea bucuria cetatii
brutaresele mari cat stoguri de fan si vanzatoarele de banane
cum rad cu dinti fosforescenti reclamele pe coala tacerii timbrul inimii se deseneaza paris ulei sfant pentru incheietura gandului oscileaza pe harta apusului ca un transatlantic te stingi ca o matase pe buzele toamnei
|
|
Pune poezia Ulise pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|