Boul jupuit atarna cu picioarele in sus
Pielea nu mai inveleste carnea lui cea muritoare O lumina dinauntru si-o lumina din afara Lasa coastele sa faca cercuri de racoare.
Locul inimii asteapta insemnat cu cheag de sange Capul cel cu stea in frunte se mai vede numai unde Ochii umezi dati pe spate vine cineva sa-i scoata Si desparte carnea rece de luminile rotunde.
Eu raman tacuta-n preajma trupului ce se lungeste Si se leagana in aer parca-anume ca sa stiu Ca din el acum se vede doar o umbra si-o lumina Data de acea putere de-a fi fost odata viu.
Dar lumina este rece si incep sa ma cutremur Ca injur nu vad nimica si incep sa-i dau ocol Pana cand se rup in noapte funiile de pe oase Si dispare fara urma trupul atarnat in gol.
Pune poezia Boul jupuit pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.