Cosmar

Vezi toate poeziile poetului



Cineva imi sapase groapa, era adanca si neagra,
Ma asezasem in ea cu un fel de nadejde ciudata,
Ce sapatura perfecta, ma gandeam,
Pentru mine nu s-a facut niciodata

Un lucru atat de fara cusur;
Toti cei veniti la inmormantarea mea
Puteau privi cu uimire peretii ei drepti
Si ma puteau invidia

Asa cum nu m-au invidiat niciodata;
Ma uitam in sus cu luare aminte,
Stiam ca nu am voie sa spun nici un cuvant,
Stateam asa, gatita si cuminte;

Ce m-am cumintit, imi spuneam fara sa vreau,
Si deodata mi s-a facut foarte frica
De cumintenia in care asteptam
Si de vocea aceea peltica

Aproape-nabusita de pamantul
in care imi era din ce in ce mai frig;
Nu sunt eu mortul acesta, imi spuneam speriata
Nu sunt eu mortul acesta, incepusem sa strig.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Cosmar pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani