|
Cosmar
|
|
|
Cineva imi sapase groapa, era adanca si neagra, Ma asezasem in ea cu un fel de nadejde ciudata, Ce sapatura perfecta, ma gandeam, Pentru mine nu s-a facut niciodata
Un lucru atat de fara cusur; Toti cei veniti la inmormantarea mea Puteau privi cu uimire peretii ei drepti Si ma puteau invidia
Asa cum nu m-au invidiat niciodata;
Ma uitam in sus cu luare aminte,
Stiam ca nu am voie sa spun nici un cuvant,
Stateam asa, gatita si cuminte;
Ce m-am cumintit, imi spuneam fara sa vreau, Si deodata mi s-a facut foarte frica De cumintenia in care asteptam Si de vocea aceea peltica
Aproape-nabusita de pamantul
in care imi era din ce in ce mai frig;
Nu sunt eu mortul acesta, imi spuneam speriata
Nu sunt eu mortul acesta, incepusem sa strig.
|
|
Pune poezia Cosmar pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|