E ziua sfanta-a nuntii, mireasa trece blanda In carul ei de nunta cu caii albi in spume Vad crinii de pe bratul ei si tremur Ca un nuntas din alta lume.
Un joc imens incepe, o hora cat pamantul Se invarteste lina, aproape ca a stat, Eu urmaresc miresa cuprinsa-n ea si-mi pare Ca voalul ei si crinul deja au inghetat.
Biserica-i deschisa, urmeaza cununia, incremenita pierd altarul din priviri, Acelasi trup de miel de doua mii de ani Se mistuie in pieptul perechilor de miri.
E liniste deplina, stau mirii-ngenunchiati Si parca lumea piere si parca nu mai sunt,
O alta nunta pare sa fie asteptata
De sufletele stranse la templul din pamant.
Acelasi voal subtire s-a scos din vechea lada Zambesc tacuti copiii pe piatra cenusie, Aceeasi hora lina a inceput dar nimeni Nu stie ca urmeaza aceeasi cununie.
Miros de crini se simte in aerul fierbinte E singura mireasa in carul ei si plansa, De unde-a venit, Doamne, si unde este dusa Si in cantarea asta de ce se lasa dusa ?
|