In iarba-nalta de pe munte, cu trupu-ncolacit ca serpii Cand ies de se-ncalzesc la soare si inlemnita de durere Astept sa vina iarasi ursul, sa se aplece peste mine Si sa ramana-asa o vreme sa ma miroasa in tacere.
Sa vada ca sunt inca vie si ca as vrea sa ma fac bine Sa-nceapa sa ma calce-alene din umeri pana la picioare Sa-l simt alunecand pe coaste si-ngenunchind fara sa vrea Si sa coboare iar pe iarba atunci cand stie ca ma doare.
Sa urce-apoi din nou pe sira spinarii-ncet pana la gat S-aud vertebrele troznindu-mi sub dreapta laba lui de fiara Si sa nu pot tipa de teama ca-n timp ce trece peste mine Ca sa ma vindece, strigandu-l, el ar putea sa scoat-o gheara.
Sa-mi lepad forma femeiasca de sarpe-ncolacit la soare Sa afle ursul ca se misca pamantul pe care ma-ndrept Usor sub greutatea lui si tremurand sa se-ncovoaie Si sa ma-ncolacesc din nou, sa gem tacuta si s-astept.
Apoi sa vina vindecarea, sa ies din iarba tavalita Si sa-mi mai simt o vreme trupul infierbantat de pasii grei Iar ursul sa se-ndeparteze calcand incet peste pamanturi De parca-ar merge mai departe pe umerii unei femei.
|