De iubesti, varsa-n furnalul iertarii
pelin de suferinta din rani si amintiri,
mai tare roade rana razbunarii-
dar sufletul se logodeste in iubiri.
De iubesti, toarce firele de sfinte,
caierul de ganduri e-n rod ca un pantec,
zefirul de seara lasa-l s-aprinda
valtori de maci pe buze si in cantec.
De iubesti, asaza pe cerul iubirii
luceferi din tine si doruri celeste,
fie-ti scriptura nadejdea implinirii -
in sanctuar de frunze, o toamna mai este. |