Ca o uitare intra ceata in padure
ori ca un plans confuz pe frunze.
Jur-imprejur, o umeda imbratisare.
Acesti copaci, imi pare, au uitat
de pasarile partunse-n umbra lor,
i-au parasit surprinzatoarele
omizi trecute-n fluturi,
si vulpile ca niste focuri subtiri,
mereu nelinistite, nu le mai infioara scoarta.
Stejarii, roscate insule, mai staruie
salbatici, abia iviti din spume,
pe cand mestecenii
vaslesc in alb, caci vantul a uitat
panzele lor verzi desfasurate-n ceata.
|