| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Negutatorul de sabii
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Ilie Constantin
|
|||
| lui Stefan Aug. Doinas | |||
|
|
|||
| Demult, intr-o cetate fara vreme Traia un om ciudat, un neiubit, Pe care-l pomeneau cumplit blesteme Si banuieli il ocoleau cumplit. Negutator de sabii si pumnale, Strain de toti, insingurat, uituc, Prin larme de bazar calca agale Cu urme tainuite sub papuc. Si fata lui se intorcea-n uitare, Fara de vaz, in sine navigand, De parca asculta fara-ncetare Rostit de mii de voci acelasi gand. La inceput catare-avu destula Negotul lui, si nesecat dever, Jur imprejur cetatea nesatula Cerea surasul spadelor, sever. Si luptatori pierisera-n taise, Copiii celor morti cresteau barbati. Doar omul cu privirile piezise Sta neschimbat prin multii ani schimbati. Din varsta lui oprita, nefireasca, Un cerc de teama se largi treptat in preajma, nazuind sa se largeasca De parca timpul s-ar fi departat. Ei blestemau fiinta lui, nerupta De nici un semn si fara-ncovoieri Si-l banuiau de mult ca se infrupta Din roade care nu cresc nicaieri. Si ce putea sa fie acea hrana Ce-l vesnicea? Nu anii lungi, ramasi Din vieti de tineri fara de prihana Adaugati la viata lui - urmasi? Sta printre panoplii negutatorul Rememorandu-si straniul destin. Trecutul se-ncalcea cu viitorul Si insusi se pandea ca pe-un strain. 2 Cand se-ngusta de musulmani Bizantul in sfinti trecandu-si teama si-n statui, El, tanar sclav, se minuna ca lantul Lent ruginea pe vie glezna lui. Lipsit de nume nu se razvratise Si nici nu se-ntamplase-a fi bolnav, De-aceea il uitasera-n abise Stapanii pe batranul-tanar sclav. Odata, hoinarind la intamplare Prin scorburile minei, ca un duh, Razbi sub constelatiile clare Si lesina pe stanci de-atat vazduh. Cand soarele i se opri in gene Mangaietor si proaspat, se trezi; Stravechiul lant se desclesta alene Si libera sui intaia zi! El intr-un rau intarzie la scalda infricosat de tanarul sau trup, Simtind sub pielea neteda si calda Cum ritmurile sangelui irup. Dar pentru ce pe e/il alesese, Si cine? daruindu-l din belsug Cu sir de vieti, prin generatii dese Ce intre nastere si moarte fug? Era frumos. Iubi. ii fu intoarsa Iubirea, pretutindeni, cu prisos. Si viata lui din vesnicie toarsa Se adanci-n iubire nemilos. Dar anii peste dragoste trecura, Femeia ca ninsoarea se topi, Iar el stia ca il privesc cu ura Si furie batranii lui copii. 3 Atunci fugi in alt popor. O limba Necunoscuta ii suna-n auz Si viata lui paru ca se preschimba Cu noul grai silabisit confuz. Si lesne-i fu cuvinte noi sa-nvete Pe gura unei noi femei, curand, Si se ruga pierdut de batranete Cand noii fii incarunteau pe rand. Si parasit de-atatea ori cu sine La capete de cicluri, mohorat, El tineretea ca pe o rusine Si-o tainuise. Si-i era urat! Nimic nu mai putea sa-l mai incante Si printre arme zabovind destept, Simtea un dor salbatic sa-si implante, Pana la pumn, o sabie in piept. Dar se sfia de propria fiinta Ca de o platosa de imprumut, in trupul ne-ncercat de suferinta Zacea, ca intr-o alta mina, mut. |
|||
Pune poezia Negutatorul de sabii pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |