|
Nenumarat imi e trupul
|
|
|
Dupa un vechi ritual, ma voi rasuci
tot mai iute, tot mai pierdut
pana cand
pe temeliile de piatra
voi cadea, cu fata la cer :
un ochi al pamantului
larg deschis in eter,
nemaistiind incotro m-am prabusit
si de unde rasare
soarele de-a doua zi.
Oh, sa nu sti, sa n-auzi, spanzurat
de propria privire in stelele mari,
cu sufletul asemenea cohortelor de ingeri
suind si coborand pe scara lui Iacob.
Nenumarat imi e trupul, sufletul nenumarat,
coloane de vii si de morti sunt zilele mele ;
pe coama dealului, dupa un vechi ritual,
multimea se elibereaza spre eter.
Ramane prabusit trupul : peretii
fiintelor mele intr-una singura,
Sorii cei multi ai noptii imi dau ceea ce-mi fura
soarele singur, tiranic al zilei -
cum el e unul, astfel suntem si noi,
carcase greoaie ducand prin marea lumina
ginti de fiinte.
Apoi vine noaptea si eu ma inmultesc si sunt adevarat ca stelele cerului.
|
|
Pune poezia Nenumarat imi e trupul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|