Pasarile trec pe cer
Si-am oftat de usurare.
Nimic nu le va sta vreo data-n cale!
Nici nori, nici oase, nici zambete..
micile zambete sau certurile dintre noi,
nici sambete, sau alte zile.
Nici cat te-am iubit de mult, pe tine
nici atunci nu s-au lasat induiosate.
Nici cand am plans si nici cand te-am uitat.
Pasatile trec pe cer, neincetat.
Firar ele ale dracu! De s-ar opri odat
de-ar cadea si cerul lor cu tot!
Macar de-ar fi ceva ramas, un ciot
care sa nu mai treaca,
dupa ce si eu voi trece
si eu..
Si eu voi trece oare? Si tu!
Si-atunci pasarile tot pe cer or trece?
In sfidare?!
Sau oare.. au ceva de spus?
Poate in a lor drum-discurs
sa se inchida o taina, ca a unui mesager ascuns.
Hermeticele pasari trec pe cer.
Sau poate doar drumul e de ele.
Caci, ca si toate gandurile mele, si tot,
de la dureri la foc, din rasete in stele
toate au acelasi har, dureros
si sper ca nu in zadar,
sa treaca.
|