Soarele-adoarme,sclipirile-nceteaza
Aerul rece stapanește vazduhul,
Umbrele serii iși dau cu-ncetul duhul:
Se insereaza.
Mici sclipiri galbene dealul impodobesc
Liniștea se-așterne odata cu ele
Pe bolta apar primele licariri de stele,
Ce le-nsoțesc.
Drumul,pana acum acoperit de-albastru
Cu cerul negru formand tunel se-atinge
Ceara calda peste el se prelinge
Din astru.
Eu merg pe drum,un fluture de noapte
Tac.Ascult sunete stranii ce se-ascund de lumina
Sa nu scrutez cu umbra mea noaptea divina
Ori cu șoapte.
Din laturi,in copac,o umbra se ivește
Doua aripi se contureaza și aerul il taie
O pasare pe gard aripile iși incovoaie.
Ma privește.
Dau sa intorc privirea,caci simt ca ma vrajește.
Brațe albastre ca ochii ei,safir,ma prind:
Vrea sa ma țina.Un deget macar nu mai pot sa-ntind.
Reușește.
Aud doar greierii maiestuoși cantand
Viori ce intristeaza aerul cu note fermecate
In unde par acolo sa raman pentru eternitate,
Fara vreun gand.
..
Imi mijesc ochii,vad geamul stand largit
Raze calde de soare patrud in dormitor
Chiar și sa le privesc imi pare-obositor!
Am fost vrajit.
Umbra intruchipata in pasare divina
A fost iluzie,din umbre faurita
Ce purta ochi de ființa vrajita:
A Nopții Regina. |