|
Și de sus, dintre luceferi...
|
|
Sfiiciosi catam prin ruga, ca-n atatea dati, iertare,
Deolalta punem gandul si tacerea in chemare.
Vechiu' grai tacut ne-adapa, prin cuvant fara prihana.
De prin vorbe, Eminescu, este a sufletului hrana.
Multe ganduri asezate in vesmintele vorbirii,
Ce-au trecut prin pana-i sfanta, stau sortite nemuririi.
Și de sus, dintre luceferi raza lui lumina inca,
Iar cuvintele-i de aur, neclintite, ca o stanca,
Mai hranesc dureri de suflet și dorințe mai hranesc,
Prin esența lor de leacuri stransa-n graiul romanesc.
Azi, poeti cuprinsi de vorba si de dulcele-i blestem,
Rime nu mai incondeie, de vesmantul lor se tem.
Versul lor e doar o umbra, ostenit, fara fosnire,
Lepadat de limba sfanta, de cuvant si de simtire.
Stihuiri suferitoare. prea tacute, prea vulgare,
Chiar si stancelor din piatra le sunt rau mirositoare.
bunget marin |
Pune poezia Și de sus, dintre luceferi... pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|